Două poeme. Două suflete calde. Florin Alexandru Stana, Natașa Valentina Roman. Brașov și Lipova. Astăzi. Aici.
Cu tine ( în tăcere )
te-am regăsit
în tăcerea ta
abisală
fulgerată
nu mai sunt străin
în tine
am întins aripi
am străbătut
neantul
albastru
primul soare
mi-a fost cruce
tăcut
mi-am băut paharul
în tăcere…
cu tine…
Florin ALexandru Stana
foto: Flickr
Tu
Fiecare dimineaţă a lumii îmi naşte
Copii albi
Poemul acela nesfârşit despre cine sunt
Braţele acelea calde cu care mă îmbrac în visul cu tine
Dimineaţa aş putea alerga desculţă
Şi tot ce nu sunt aş putea privi
Cu un binoclu de argint în care viitorul e relativ
Totul depinde de zarul din mâinile mele mici
Cred că
În fiecare viaţă a dimineţii mele
Te-aş căuta până
Am redeveni unul
Din când în când
Am să mă rătăcesc copilă
Până ai să-mi atingi ochii
Natașa Valentina Roman
foto: Flickr
În fiecare viaţă a dimineţii mele te-aş căuta până am redeveni unul
Din când în când…
Am să mă rătăcesc copilă, până ai să-mi atingi ochii…
Minunat!