Vrajă inversă

Cuvintele m-au modelat întotdeauna. Cum mi-am dat seama de asta? M-am uitat adineauri în oglindă. Trecând peste asta, m-am apucat să citesc câteva din cuvintele mele, m-am (re)citit și nu mare mi-a fost mirarea să observ că totul prevestea totul… Nu, nu-s eu de-a lu’ Gură de Aur și nici n-am capacități ”extraplus”, doar o intuiție… sau o vorbă de piază rea.

2419894945_6aa4fa867d_o.jpg

foto: Flickr

Nu știu în ce sistem universal s-a întâmplat, ori care a fost momentul când am apăsat (verbal) pe bumb și a rezultat dezastrul perfect. Tot ce știu e că sunt în fața unei situații noi, una care se schimbă de la o zi la alta, capricioasă ca o fată mare. Nu sunt rău! Fata mare are dreptul ei să fie capricioasă, deține acel ”ceva”, dar măcar ea-l deține, în schimb în situația mea nu mai dețin mai nimic din ce dețineam odată. Și să nu te gândești că totul e o vrajă? Sunt îndreptățit să cred că ceva sau Cineva s-a lipit de mine, îmi scapă însă motivul… Al naibii motiv, trebuie să fie tare mic, că am scotocit buzunarele minții și camerele sufletului încontinuu fără nici un rezultat. Motivul ar putea fi un detaliu, mereu se spune că detaliile fac diferența și atunci când râcâi un astfel de detaliu e prea posibil să te descoperi cu o mare diferență între ieri și azi. Așa fac eu acum, la oglindă… Nu suport să mă holbez prea mult, am și eu o sensibilitate a mea, totuși, dar în acele momente nu reușesc să mă mai descopăr pe deplin, undeva imaginea se întrerupe. Amețesc. Când pățesc asta mă depărtez de oglindă și-mi vine să zac în pat zile-ntregi. E un sentiment contradictoriu, derutant. Oare cuvintele să-mi fi făcut asta? Doar cuvintele?

16557059901_949698f6ed_o

foto: Flickr

Credeam că am mai învățat câte ceva despre mine, dar acum observ că sunt departe, prea departe până și de prima lecție. Pășesc. Nu pot sta toată ziua lungit pe-un pat de vise, mă dezmorțesc ușor și încep să percep un iz slab de primăvară. Primăvara mai apare și-n viața mea, dar de obicei dă semnale false, stă puțin și cere și taxă. O mai aștept totuși, la un moment dat o voi stabili în cea mai luminoasă și aerisită cameră a spiritului și… aș răpi-o! Da, așa simt, instinctiv, dar dacă mă gândesc mai bine, nu procedez corect. Nu… o voi ruga doar să lase un parfum discret în camera cu pricina pentru a ne retrăi clipele frumoase la nesfârșit.

Privesc spre geam și copacii încă n-au înfrunzit, semn că e departe… Dar revenind la acele cuvinte inflamate (sau care s-au inflamat dintr-o dată), cum să fac să le dibuiesc în amalgamul de vorbe goale? Le-aș căuta și pe sub patul de vise, dar acolo mă îndoiesc să găsesc ceva. Patul nu are picioare, stă direct pe podeaua sufletului, s-a lipit de ea cred. Zâmbesc. De când nu am mai făcut curat în zona aceea? Tind să păstrez și-așa prea multe vise, speranțe și cuvinte degeaba… cuvinte măsluite, cuvinte absorbite, cuvinte abțiguite, cuvinte cocoloșite, cuvinte disprețuite… e o vrajă la mijloc și trebuie s-o inversez! Ori e gata inversată? Mai degrabă. Păi, dacă din ce-am fost am ajuns ce sunt astăzi e așa o mare diferență, înseamnă că inversarea se petrece chiar acum, sub ochii mei, în fața oglinzii. Blestemata! De oglindă vorbeam, firește… Nu știu ce să mai cred. Or fi existând vrăji cu adevărat, ori e totul doar o vrăjeală?

 

23 februarie 2014

Anunțuri

10 gânduri despre „Vrajă inversă

  1. Fiecare om ne vede altfel. Așa și oglinzile, ne arată de fiecare dată o altă imagine despre noi. De exemplu oglinzile din magazine ne arată de fiecare dată mai urâți, din cauza calității proaste a materialului folosit, ca să fie ieftine și multe. Unii spun că oglinzile pot fi folosite ca portale spre alte dimensiuni. Periculos. Singurele care se apropie de adevăr sunt oglinzile din cristal, de bună calitate. Aa că mai bine doar una și bună în care să ne oglindim numa de musai.

    1. Interesante informații despre oglinzile de care spuneai, dar ce ne facem cu oglinzile din noi? Eu de acelea ziceam, mai degrabă.

      1. Ioaaaaa… alea? În alea tre să ai mut curaj să te uiți. 🙂 Dar indiferent cât doare, este de bine, căci se vindecă aproape spontan dacă nu-ți pierzi timpul la infinit cu autoblamaj și autocompătimire. Mai greu este să acceptăm frumusețea din noi. Paradoxal.

      2. Am pierdut comentul…. fac altul mai pe scurt.
        În alea ne trebuie curaj și acceptanță să ne putem uita, dar e posibil. Deși imaginile urâte sunt greu de acceptat, privirea lor aduce vindecarea. Mai greu ne este însă să acceptăm frumusețea din noi. Paradoxal. Vei vedea singur dacă vei începe….

      3. Am încercat să-ți răspund dar îmi papă cineva comentariile. 🙂

      4. Îmi pare rău. Eu nu le pap, eu pap acum, dar n-am niciun comentariu in farfurie. 😀

  2. „Patul nu are picioare, stă direct pe podeaua sufletului, s-a lipit de ea cred. Zâmbesc. De când nu am mai făcut curat în zona aceea? Tind să păstrez și-așa prea multe vise, speranțe și cuvinte degeaba… cuvinte măsluite, cuvinte absorbite, cuvinte abțiguite, cuvinte cocoloșite, cuvinte disprețuite… e o vrajă la mijloc și trebuie s-o inversez!”

    E o „relație” specială între tine și cuvinte, te bănuiesc de tăinuire a tainei lor. Minunat text! 🙂

    1. Abia acum am găsit comentariul tău, Ana. Mă sabotează WordPress-ul uneori, dar nu mă las.
      Cu întârziere îți mulțumesc din suflet pentru bănuiala ta. Nu știu dacă e o tăinuire din partea mea, dar e, cu siguranță, o mare plăcere să revelez cuvintele tăinuite din mine.
      O îmbrățișare îți trimit! 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Dintr-o suflare

Povești de suflet

Personaje de Basm

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Poetaria Journal

© Ioana Haitchi - Blog de poezie, traduceri, eseuri, ştiri culturale

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Colțul Cultural

Repaus cu cap

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

365 dni w obiektywie LG

365 days a lens LG

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close