Expediție maternă

M-am trezit

în buricul pământului

încovrigat

în placenta dizgrației

plin

de lichidul delăsării

e lipicios.

El mă cere, tu nu m-ai vrut.

Cu pași mici pornesc

înapoi

mereu aleg calea întoarsă

undeva

pe drumul de regres ești tu

ai rămas acolo, fără interes.

Când glasul sângelui tace

povestea vieții mele zace

 

e o tăcere soră cu soarta

 

ai plecat.

 

5 octombrie 2014/5 mai 2016

5275138344_67126dc53b_o

foto: Flickr

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Expediție maternă&8221;

  1. Deosebit! Un refugiu în sinele amăgitor, „lipicios”, în speranța renașterii. Ca într-un vis „conștient”, în care-ți zici: e doar un vis, mâine va fi altfel. Versul ”e o tăcere soră cu soarta” mi se pare de o frumusețe surprinzătoare, emoționantă.:)

    • Draga mea Anna, nu pot sa iti multumesc indeajuns. Evadam din constient in visare, cu toate ca visul poate fi, uneori, mai negru decat realitatea…dar visul isi merita pretul, tocmai pentru acel refugiu, falsa aparenta, eterna evadare de durere.
      Foarte bucuros de prezenta ta. 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s