Vicky, Cristina… toate drumurile!

Zilele trecute terminam de citit încă un roman scris de Cristina Nemerovschi. Luasem totul sistematic: trilogia ”Sânge satanic”, ”Păpușile”, ”Nymphette_dark99” și acum, ”Vicky, nu Victoria”. Până la ora actuală e autoarea de la care am citit cele mai multe cărți. Nu-mi place să prind rădăcini în orice situație… n-a fost și acest caz. M-am obișnuit și, mai apoi, am avut nevoie de stilul franc în care Cristina își scrie romanele. Așa cum ai nevoie de un om care-ți e foarte drag, care contează, așa cum simți nevoia unor substanțe sau a unor alimente. A unor gusturi. Tot trupul ți-o cere. E aproape chimic. Nu știu, nu vreau să știu, nu e nevoie. Sunt unele lucruri perfecte așa cum sunt. Sau unele persoane… aici e cazul lui Vicky. Am avut mereu tendința să o egalez pe Vicky cu Cristina. M-am abținut. E absurd. N-o cunosc pe niciuna îndeajuns ca să afirm că e ”într-un fel”, cu amendamentul că, după tot ce am citit despre Vicky eu simt că ea e exprimarea literară a libertății.

O mostră de rebeliune sănătoasă (două, mai exact), de ”a fi”, de iubire trăită și experimentată pe multiple paliere… ce mostră?! O bucată de adevăr. Se poate spune orice despre Vicky nu și faptul că n-ar fi o frumoasă cu sânge curat.

Trecând de la ”Nymphette_dark99” la ”Vicky, nu Victoria”, personajul nostru mi s-a părut, într-un timp epic scurt, mai matură, mai sigură pe ea, mai Vicky. Mereu în mișcare. Tipic adolescenților. Dacă în prima parte a romanului apărea o Vicky trăsnită și curajoasă în drum spre Dev, călcând peste toți cocalarii și ”Jenicii” apăruți în cale, în a doua, deja, Vicky îl căuta pe Tedy, dar viața ei se schimbase substanțial. Pornind de la un deziderat avut de Tedy în ”Nymphette” și concretizat în continuarea romanului, parcursul ei se derulează pe mai multe planuri mereu revenind la ideea de bază. Unde e Tedy? A scăpat din incendiul școlii pe care l-a provocat și pe care și l-a dorit mai mult ca oricând? Ipoteza unui răspuns negativ la ultima întrebare e peste puterea de imaginație a adolescentei. Tedy și Vicky sunt ca Yin și Yang, în echilibru, și păstrându-se ei doar în această combinație. Dragostea umană nu poate explica în cuvinte ceea ce îi leagă pe cei doi, frate și soră, amant și amantă, partener și parteneră, tot și toată. Nu s-au inventat etichete pentru așa ceva.

Imaginile redate de descrierile Cristinei cu privire la scenele petrecute între dărăpănăturile școlii m-au dus cu gândul la o idee postapocaliptică în care supraviețuitori erau doar cei care aveau curajul să se iubească. Căci despre asta-i vorba într-un prezent al singurătății trăit de majoritatea pe acest pământ. Culmea, cam tot ce ar blama societatea moartă din imaginația mea: o iubire incestoasă, una dintre elevă-profesor și alta de natură adolescentin timpurie, oricând cu posibilități de combinații homosexuale între elemente sau de alte naturi. Who knows? Zâmbesc. Pământul ar fi mai bun cu Vicky și alaiul care o înconjura în roman. Un pământ asumat.

”I love Vicky because she is Vicky and because there is no other Vicky in the entire world!”.

 

Coperta_Vicky_nu_Victoria-Cristina_Nemerovschi

foto: hergbenet.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Dintr-o suflare

Povești de suflet

Personaje de Basm

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Poetaria Journal

© Ioana Haitchi - Blog de poezie, traduceri, eseuri, ştiri culturale

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Colțul Cultural

Repaus cu cap

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

365 dni w obiektywie LG

365 days a lens LG

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close