Ca-ntr-o vitrină din Amsterdam genunchii mi s-au vindecat de tine

Ca-ntr-o vitrină din Amsterdam

Ca-ntr-o vitrină din Amsterdam îmi descoperi
Câte-un genunchi, umăr, sân în paginile albe

În literele care mângâie ochii mi-ai citi parfumul de femeie
(acela pe care nu-l vei uita, parcă aşa-mi scriai cândva pe pleoape)

Tu ştii că
Întotdeauna îţi ofer câte-un anotimp de-al meu scump
Şi te las să-nveţi că membrana minţii mele nu are preţ
Nici pielea pe care o mângâi când te (re)găseşti în mine

Între noi nu e nicio întrebare care să rămână nedesfăcută
Niciun poem de-al meu nu e suficient de lung
Încât să tacă pe mâinile tale

 

SONY DSC

foto:Flickr

 

Genunchii mi s-au vindecat de tine

Genunchii mi s-au vindecat de tine ca de o boală
Care-ţi lasă cearcăne în inimă
Şi-n buzunarul drept noi avem gust de fân

Aşa începe capitolul scris în venele mele fierbinţi
De când nu mai avem aceeaşi inimă predispusă la infarct
În mine se naşte o altă dimineaţă
Mai albă începută în noaptea în care
Genunchii învăţau să se ridice rotund

Am găsit o stradă verticală
De când rodesc a femeie cu parfum albastru

Genunchii-mi s-au vindecat de tine
Ca de o-ntâmplare din altă viaţă

 

8033059473_e6568899b0_o

foto:Flickr

autoarea poemelor: Natașa Valentina Roman

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s