Sieranevada – Pomana ca eveniment social

Ieri am avut ocazia să asist la prima proiecție în Baia Mare (și țară, pe alocuri) a filmului Sieranevada, în regia lui Cristi Puiu. Evenimentul s-a produs metaforic, ca și alți ani, la vechiul cinema al urbei. Pe vremuri,  aproape un loc de pelerinaj. Despre cinema-ul cu pricina am mai vorbit în câteva ocazii și nu simt nevoia să adaug ceva nou. Totul e la fel. Nemișcat, în beznă, letargic. Tot cu lanterna ni se luminează drumul înspre un loc bun de vizionare dinăuntrul sălii, tot a mucegai și a vechi miroase și tot la fel de prost se vede imaginea. Despre sonorizare, numai de bine…

Trecând peste asta, în minte-mi vin câteva scene marcante ale filmului antemenționat. Multe tablouri din film merită atenția, dar mă voi referi, în cele ce urmează, doar la câteva.

Filmul debutează cu o scenă tipică și arhicunoscută pentru orice homo urbanus. Agitație, blocaje-n trafic, lucrări de reparații pe străzi lăturalnice. În tot acest ansamblu stă micul nucleu familial cu propriile sale probleme, ca structură, foarte asemănătoare cu cele enumerate anterior. Deschiderea primei scene din film are loc microscopic, cu un studiu de caz țesut în jurul personajului principal, Lary, alături de soție și fiica lor. De acolo, se ajunge la scurt timp spre leitmotiv-ul întregului film care înglobează întregul context în jurul căruia sâmburele familial al lui Lary capătă sens (?) în această formă.

Trecând peste manierisme, filmul tratează o reuniune familială în variantă aproximativ completă, cu ocazia comemorării tatălui personajului principal. O pomană, în fapt. Totul nobil până aici, dacă n-ar fi intervenit toate cusururile care ne fac oameni și români, detalii care fac deliciul și glazura acestei producții.

sieranevada-theplaylist-net

foto: theplaylist.net

     Scenele au loc, în cea mai mare parte, într-un apartament de bloc, cu un obiectiv plasat strategic pe holul apartamentului, de unde se poate intra spre toate celelalte încăperi-tărâm, ca-ntr-un depou de locomotive. Astfel, spectatorul are acces la diferite tablouri de familie și de viață care se desfășoară foarte rapid în fața ochilor. În fapt, toate ca pregătiri pentru marele eveniment ratat. Pomenirea răposatului. Chiar dacă asta nu a ieșit conform scenariului din scenariu, de spectacol am avut parte din plin. Închipuiți-vă toate aceste personaje individuale și individualiste care crează un tot eterogen, stând sub același acoperiș. Un tată adulterin, o soție suferindă (din multe cauze), o văduvă împărțită între singurele roluri care i-au mai rămas, acelea de soră și mamă (când i se permite), o militantă comunistă de carieră, o tânără marcată profund de comunism, un computer freak care-și revarsă suferința și frustrările-n cibernetică, un profesor de matematică puțin filosof, o tânără care-și trăiește perioada experimentelor din plin, conflicte de generații, conflicte familiale, amintiri și mult egoism. În special asta rămâne după terminarea acestui aranjament ritualic ratat din start.

sieranevada-cityplex-tomis-ro

foto: cityplex-tomis.ro

      Lary, personajul nostru etalon, se zbate, pe-ntreg parcursul filmului, să participe, să împace, să împartă momente cu diferite personaje, fapte care mă fac să cred că el, poate, este cel mai generos element al filmului… până și în acea scenă din mașină în care acesta, practic, se spovedește femeii alese să-i stea alături pentru cât viața le va permite, soției, cu privire la câteva aspecte cheie legate de viața lui și a lor, implicit. Doar acolo reușește să fie el, să exteriorizeze tot ce simte cu adevărat pentru că suferința e un sentiment care se trăiește intim, nu-i așa? 🙂 Și toate astea după ce acesta o salvase, practic, de la o încăierare familiară multora, pentru un loc de parcare dintr-un oraș suprapopulat de mașini. Uneori am crede că mașina se cumpără cu loc de parcare inclus, la pachet… la fel cum și omul ar trebui să se nască cu acel bun-simț la purtător. Dacă de acesta nu au abuzat multe personaje, față de ele, mai ales, regizorul a făcut-o cu prisosință. A existat mereu un spațiu de demarcare între personaj și obiectiv. Acel spațiu vital. Nu toate scenele ne sunt revelate fățiș, nu la toate evenimentele putem participa alături de personaje, lucru sănătos, din punctul meu de vedere.

sieranevada-cinemap-ro

foto: cinemap.ro

     Una peste alta, consider că merită să urmărim acest film, mai ales noi, românii. Ca să ne privim în oglindă, iar și iar și poate o să și vedem ”ceva”de data asta. Dincolo de toate, subiectul acestui film tratează natura umană la ora actuală. Nimic mai mult, nimic mai lăudabil. Poate de-asta e necesar și atât de haios să revedem cum suntem cu adevărat. Ca embleme, ca puncte de reper pentru unii, ca amintirile ce vom deveni de acum încolo… dar cine mai are timp de amintiri în tot tumultul urban și familial?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s