Budapesta ’56-60. – partea 1

Premise

La jumătatea lunii iunie 1953, Kremlinul îi convoca la Moscova pe liderii Partidului celor ce Muncesc din Ungaria (PMU), cerându-le o revizuire a liniei politice. Trebuia să se pună capăt industrializării forţate, să fie încetinit ritmul de cooperativizare al agriculturii, să fie îmbunătăţit nivelul de trai al populaţiei, să crească numărul maghiarilor în structurile de conducere ale PMU (controlate de evrei) şi să se renunţe la teroare ca metodă de guvernare. Totodată, i se cerea liderului de partid Mátyás Rákosi să aplice noul model sovietic al conducerii colective, prin renunţarea la funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, pe care o cumula împreună cu cea de secretar general al PMU, în favoarea lui Imre Nagy.

budapesta-56-60-logo

       Urmare a şedinţei CC a partidului din 28 iunie, numirea acestuia din urmă ca preşedinte al Consiliului de Miniştri la 4 iunie 1953 (puţin după calmarea revoltei muncitoreşti din Germania de Est) avea să constituie un moment important în istoria maghiară postbelică. Ea marca începutul unei experienţe al cărei obiectiv legat de societate era acela de a restabili dialogul dintre partid şi mase, în special cele ţărăneşti ştiindu-se despre tensiunile generate de politica de insdustrializare continuă a guvernului comunist maghiar dintre 1949 şi 1952. Creşterea dramatică a exportului de produse agricole a generat o criză alimentară fără precedent în zona rurală. Această politică falimentară a găsit în Imre Nagy – expert pe probleme de agricultură al partidului dar şi comunist din vechea gardă moscovită – unul dintre opozanţii săi cei mai fervenţi. În acest sens, programul de reformă propus de Nagy prezentat în faţa Parlamentului la momentul preluării funcţiei de prim-ministru (4 iunie 1953), denumit  “noua etapă de edificare a socialismului” prevedea mai multe reglementări de ordin să reaşeze agricultura pe locul său preluat de industrializare. În timpul primei sale guvernări (iulie 1953-aprilie 1955) Imre Nagy a aplicat o bună parte din acest program, ceea ce i-a asigurat o largă popularitate în rândurile maselor. Planul global de reforme economice şi politice schiţat în 1954 mergea chiar mai departe decât corectarea greşelilor trecutului. El încuraja critica în sânul partidului, diminua cenzura presei şi tindea să relaxeze monopolitismul politic prin încurajarea “democraţiei în interiorul partidului” şi reorganizarea Frontului Popular ca instituţie activă, capabilă să ofere cetăţenilor nemembri de partid atât un cadru de participare politică, cât şi de reprezentare a intereselor specifice. Toate acestea l-au plasat pe Imre Nagy în conflict direct şi pe faţă cu grupul de stalinişti ortodocşi condus de Mátyás Rákosi. Profitând de căderea lui Malenkov şi ascensiunea, la Moscova, a grupării Molotov-Hruşciov, în martie 1955 CC al PMU a respins oficial linia politică promovată de premierul maghiar. Ca urmare, la 18 aprilie 1955, Imre Nagy a fost demis din toate funcţiile de partid şi de stat deţinute până atunci iar la 3 decembrie al aceluiaşi an a fost exclus din partid. Înlăturarea sa de la putere avea doar să tergiverseze tranşarea conflictului dintre facţiunile stalinistă şi reformistă ale partidului întrucât, de această dată, Nagy a refuzat să-şi facă autocritica în conformitate cu ritul bolşevic, în jurul său creându-se din vara lui ‘55 o opoziţie ad-hoc din rândul scriitorilor, ziariştilor, universitarilor şi a unui mic număr de membri ai partidului ce doreau continuarea şi consolidarea reformelor iniţiate în 1953.

budapest-50s

foto: facebook.com / grup: Budapest régi képeken

            În perioada de dizgraţie (vara ’55-primăvara ’56) Nagy a elaborat un Memorandum ce urma a fi prezentat conducerii partidului în vara anului 1956, dar care, în contextul revoluţiei, a avut un cu totul alt destin, fiind publicat ulterior în 1957, în Occident sub titlul În apărarea poporului maghiar.  Între timp, “raportul secret” adus la cunoştinţa liderilor comuniştilor sovietici reuniţi în cadrul celui de-al XX-lea Congres al PCUS, a jucat rolul unui adevărat catalizator al activizării opoziţiei maghiare în sânul partidului. Începând din primăvara anului 1956, criticile la adresa regimului Rákosi s-au multiplicat nu doar în presă, ci şi în dezbaterile organizaţiilor de masă şi discuţiilor patronate de Cercul Petőfi, forumul intelectualităţii budapestane.

Impopularitatea crescândă a lui Rákosi în Ungaria a determinat Kremlinul să-l trimită pe Anastas Mikoian, în iunie 1956, la Budapesta pentru a preîntâmpina o nouă criză similară celei declanşate de muncitorii polonezi la Poznan. Sosit neinvitat şi pe neaşteptate în capitala ungară, emisarul Moscovei le-a comunicat liderilor maghiari de partid şi stat opinia conducerii sovietice conform căreia venise timpul ca Rakosi să cedeze funcţia de secretar general al partidului lui Hegedüs. La refuzul acestuia din urmă de a primi oferta, funcţia a fost preluată, în iulie 1956 de adjunctul lui Rákosi, Ernő Gerő, un personaj tot atât de stalinist ca şi cel dintâi.

kossuth-hid-1948-an

foto: facebook.com / grup: Budapest régi képeken

                La 16 octombrie, o adunare ce a reunit reprezentanţii lumii universitare din Szeged a luat decizia creării unei organizaţii unitare pentru studenţii din universităţi şi şcoli superioare, independentă faţă de cea oficială, de obedienţă comunistă. Apărea, astfel, o primă breşă în monolitismul politic instituţional care, în zilele următoare, se va accentua şi propaga iremediabil.

La 22 octombrie, la aflarea veştii succesului pe care reformiştii din partid din ţara vecină l-au repurtat asupra conducerii staliniste, prin venirea în pruntea PMUP a lui Władysław Gomułka, studenţii Universităţii politehnice din Budapesta şi-au formulat revendicările proprii.

extras din

ADRIAN POP- Originile și tipologia revoluțiilor est-europene, București, editura Enciclopedică, 2010

partea a doua – 9 octombrie

Anunțuri

Un gând despre &8222;Budapesta ’56-60. – partea 1&8221;

  1. Pingback: Budapesta ’56-60. – partea 2 | Colțul Cultural

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s