Budapesta ’56-60. – partea 5

partea 4 aici

Atunci când Hruşciov, prezent la Bucureşti, la începutul lui noiembrie 1956, l-a consultat, asupra oportunităţii intervenţiei militare în Ungaria, Gheorgiu-Dej a plusat, oferind disponibilitatea Bucureştiului de a participa cu trupe la intervenţia sovietică. Nu a reuşit, însă, nici în acest demers, oferta fiindu-i refuzată de Hruşciov.

Despre un rol major al lui Gheorgiu-Dej şi a celorlalţi membri ai conducerii PMR în gestionarea crizei maghiare se poate vorbi doar din momentul când acest rol le-a fost încredinţat liderilor comuniştilor români, spre finalul crizei, chiar de către Kremlin. Când a fost solicitat de Hruşciov să meargă la Budapesta, pentru a reorganiza partidul comunist sfărâmat în ţăndări după revoluţie, cu ajutorul a 2000 de activişti ai PMR de origine ungară din Transilvania şi pentru a-l instala pe Kádár ca secretar general al Partidului Comunist Ungar, Gheorgiu-Dej s-a achitat conştiincios de sarcină.

budapesta-56-60-logo

          După cazarea sa într-una din vilele de la Snagov, Nagy a fost vizitat, la 26 noiembrie 1956 de Emil Bodnăraş, însoţit de Walter Roman, în faţa cărora şi-a exprimat dezacordul pentru faptul că partidul şi guvernul român au intervenit în treburile maghiare şi şi-a asumat deportarea acestora cu ajutor sovietic. Prin contrast, implicarea românească în activitatea noii conduceri maghiare, inclusiv observaţiile la adresa muncii sale, făcute de Gheorgiu-Dej cu prilejul vizitei efectuate la Budapesta, erau privite drept “ajutor tovărăşesc” şi nu ca ”imixtiuni”, fapt pentru care Kádár a dorit să aducă “mulţumiri recunoscătoare”.

 

imrenagy%28centru%29%2cerouldelabudapesta%28foto%3an%c3%a9pszabads%c3%a1g%29_534503

foto: romanialibera.ro

 

Măsuri luate pe plan intern

 

În plan militar s-a hotărât întărirea pazei la frontiera cu Ungaria. Alte măsuri vizau cenzurarea corespondenţei din şi către Ungaria şi a publicaţiilor sosite din Ungaria, suspendarea circulaţiei libere la graniţă şi revocarea aprobărilor pentru plecări din România în Ungaria, întărirea pazei la posturile de radiodifuziune, instituţii de telecomunicaţii (poştă, telefon, telegraf),centrale, de partid şi stat, precum şi în întreprinderi, instituirea serviciului de permanenţă la CC al PMR, comitete regionale, raionale şi orăşeneşti de partid (Mai ales la cele situate la graniţa cu Ungaria), răspândirea în teritoriu a unor membri ai CC al PMR şi ai Guvernului precum şi a unor activişti de partid cunoscuţi de către populaţia locală – în regiunile din Ardeal (Cluj, Regiunea Autonomă Maghiară) şi mari oraşe din ţară (Oradea, Baia Mare, Timişoara, Constanţa)

La 26 octombrie, Biroul Politic al CC al PMR a consacrat o nouă şedinţă analizei situaţiei din Ungaria şi a măsurilor politico-organizatorice care trebuiau luate în ţară, accentul punându-se de această dată pe laturile politico-ideologică (informare, prelucrare, lămurire) şi economică (aprovizionarea şi salarizarea corespunzătoare şi la timp a populaţiei). Diminuarea măsurilor celor cu caracter represiv denotă spaima privind o posibilă escaladare a evenimentelor şi în România. Foştii conducători ai partidelor şi organizaţiilor fasciste şi ai fostelor partide burgheze, precum şi membrii acestora, trebuiau monitorizaţi atent, iar MAI urma să organizeze evidenţa şi verificarea riguroasă a elementelor suspecte ce îi includeau şi pe cei repatriaţi în ultima vreme din statele capitaliste. Repatrierile erau suspendate, iar sosirile şi plecările turiştilor străini, amânate.

După vizita oficială efectuată în Iugoslavia, Gheorgiu-Dej a decis înfiinţarea, la 30 octombrie 1956, a unui organism de criză – Comandamentul General – însărcinat cu luarea tuturor măsurilor necesare asigurării ordinii depline pe teritoriul ţării.

 

Reacţia societăţii româneşti  

 

În rândul tuturor categoriilor sociale existau nemulţumiri diverse. Ţăranii erau nemulţumiţi de sistemul cotelor obligatorii şi cooperativizare, muncitorii de nomele mari de lucru, aprovizionarea deficitară a oraşelor şi favoritismele acordate fostelor cadre MAI şi MFA reintegrate în producţie în urma concedierilor, iar toţi salariaţii de diminuarea puterii de cumpărare prin desfiinţarea cartelelor la alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte şi combustibili. În pofida existenţei acestui context favorabil exprimării atitudinilor critice, pe ansamblu, reacţiile de solidarizare ale societăţii româneşti cu revoluţia maghiară şi de protest faţă de regimul Gheorgiu-Dej în toamna anului 1956 au fost relativ puţine la număr. Cei mai mulţi dintre români s-au limitat la a comenta ştirile ce le parveneau despre evenimentele din ţara vecină atât prin intermediul presei oficiale cât mai ales al posturilor de radio străine (Europa Liberă, Vocea Americii, BBC, Radio Budapesta etc.) şi să facă prognosticuri. Vizita lui Dej în Iugoslavia i-a făcut pe unii români să spere că influenţa lui Tito asupra conducătorului român va liberaliza situaţia locală. O anumită intensificare a manifestărilor etichetate drept „duşmănoase” s-a produs şi la noi în timpul apogeului revoluţiei maghiare cu o pondere mai mare a acestora în regiunile politico-administrative din Ardeal (oraşul Stalin, Oradea, Timişoara, Cluj, Baia Mare, Sibiu etc.) cât şi în capitală.

f30a97d819277b2c55f2790009bfbcfd

foto: Aurel Baghiu, liderul primei mișcări anticomuniste din România, 1956, Timișoara

sursa: cotidianul.ro

        O situaţie explozivă exista la sate. Pe fundalul nemulţumirilor faţă de volumul excesiv de mare al cotelor obligatorii, a modului cum s-au constiuit întovărăşirile şi celelalte forme de cooperare agricolă, unii ţărani, ale căror pământuri au fost comasate în cadrul gospodăriilor agricole de producţie (GAC), au cerut să li se dea pământurile înapoi şi au împrăştiat zvonuri cum că nu mai este nevoie să se facă întovărăşiri sau alte forme de cooperare agriclă deoarece în urma evenimentelor de la Budapesta se vor desfiinţa şi cele existente.

extras din

ADRIAN POP- Originile și tipologia revoluțiilor est-europene, București, editura Enciclopedică, 2010

ultima parte – 6 noiembrie

Anunțuri

1 gând despre „Budapesta ’56-60. – partea 5

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Dintr-o suflare

Povești de suflet

Personaje de Basm

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Poetaria Journal

© Ioana Haitchi - Blog de poezie, traduceri, eseuri, ştiri culturale

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Colțul Cultural

Repaus cu cap

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

365 dni w obiektywie LG

365 days a lens LG

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close