Binele (I)

binele

 

 

BISERICEASCĂ

DUMITRU: Părinte, azi nu pot… Părinte Teodosie, mă scuzați că vă întrerup din rugăciune, dar astăzi…

PĂRINTELE: Ce e, Dumitre? Ce s-a întâmplat?

D: Nu pot.

P: Ce nu poți?

D: Iertați-mă, dar azi nu am bani… nu pot plăti pentru…

P: Dona, Dumitre! Ți-am spus și ție și celorlalți enoriași că e vorba de o donație pentru noua biserică, și-apoi o faceți pentru voi și pentru Domnul…nu pentru mine!

D: Așa e, iertare din nou. Am unele mici probleme, sunt strâmtorat.

P: Ce s-a întâmplat, dragul meu?

D: Banii! Soția mea s-a băgat în bani, adică a făcut-o în nume de bine, să știți. A vrut să-i ajute pe ăia mici să ia un credit pentru locuință și s-a împrumutat și ea de la unii care dădeau bani ușor.

P: Deci s-a împrumutat ca să împrumute?

D: Nu, banii i-a dat definitiv la copii… cum să mai cerem înapoi?

P: Vai, Dumitre, dragă… ce face lăcomia din om… nu vă era de ajuns ce aveți? Lăcomia e șireată, se ivește pe nesimțite ca o mâță și o aduce mereu Necuratul.

D: Nu e lăcomie, părinte. E ajutor dat aproapelui.

P: Ei, mă înveți tu pe mine…

D: Așa e! Dar acum suntem mai rău ca înainte, abia o scoatem la capăt noi… dar copiii să fie fericiți, măcar.

P: Și Domnul? Și mântuirea ta? Mai gândește-te…

D: O rezolv, părinte. Jur! Fac eu rost de bani și vă ajut, vi-i dau chiar mâine.

P: Pe tine te ajuți, Dumitre. Mântuirea din Ceruri se clădește de pe Pământ, așa să știi.

D: Drept îi cum ziceți. O să cer de la cineva, cineva trebuie să mă ajute, și-am să pot dona apoi.

P: Să vezi ce bine ai să te simți când faci ceva cu adevărat folositor pentru Domnul și pentru sufletul tău. Ușor, ca un fulg…cum ți-e sufletul.

D: Doamne ajută! Am și plecat, părinte Teodosie. Vă mulțumesc din inimă! Știam c-am să găsesc înțelegere și o vorbă bună de la dumneavoastră. Până și pilde mi-ați dat. Sunt un norocos! Sunt salvat!

P: Du-te, Dumitre! Du-te cu Dumnezeu!

_______________________________________________________________

Binele… ce substanță difuză și complexă… Să fi fost acesta ”binele” pentru Dumitru?

 

VA URMA

 

4 răspunsuri la “Binele (I)”

Lasă un comentariu