GABRIEL FAURÉ
Gabriel Urbain Fauré (12 mai 1845 – 4 noiembrie 1924) a fost un compozitor, organist, pianist și profesor francez. Unul dintre cei mai notabili compozitori francezi ai generației sale, o influență a secolului trecut. Printre cele mai cunoscute opere ale sale Pavane, Requiem, nocturnele pentru pian și melodiile „Après un rêve” și „Clair de lune”. Cele mai cunoscute creații ale sale sunt cele ce fac parte din perioada timpurie a carierei, dar Fauré a realizat, spre finele vieții, creații și mai armonioase și melodioase, într-un stil mai complex.
Fauré s-a născut într-o familie simplă, dar deschisă spre cultură. Talentul său a fost remarcat încă de mic copil. La vârsta de nouă ani a fost trimis la o școală din Paris unde a fost pregătit pentru a deveni organist de biserică și dirijor de cor. Printre profesorii care l-au pregătit și care, mai apoi, i-a devenit prieteni pe viață, s-a numărat și compozitorul Camille Saint-Saëns. După absolvire, la 1865, Fauré își ducea traiul ca profesor și organist, fapt care-i reținea cea mai mare parte a timpului, nepermițându-i să compună prea mult. Abia la o vârstă mijlocie și-a câștigat renumele, pe când deținea postul de organist la Église de la Madeleine și cel de director la Conservatorul din Paris. Încă-i lipsea timpul pentru a compune (s-a retras la țară, o vreme, pentru a se dedica actului creării artistice). În ultimii ani de viață, Fauré era considerat drept unul din cei mai buni compozitori ai vremurilor sale. I s-a dedicat un tribut în 1922, sub auspiciul președintelui Republicii Franceze. În afara Franței, muzica lui Fauré mai avea să aștepte câteva decade până la recunoașterea unanimă, cu excepția Marii Britanii, unde acesta avea mulți admiratori încă din timpul vieții.
Muzica sa a fost considerată ca un liant între sfârșitul Romantismului și zorii Modernismului din a doua pătrime a secolului al XX-lea. Pe când se năștea Fauré, Chopin încă compunea, iar pe când a dispărut Fauré, epoca era deja cucerită de jazz și muzica atonală… Inovațiile sale armonice și melodioase au influențat predarea armoniei a câteva generații după el.
În ultimii douăzeci de ani ai vieții sale suferă de surzenie cronică.
foto original: wikiwand.com
ACEST ARTICOL ESTE O TRADUCERE DUPĂ UN TEXT MARCA ”WIKIPEDIA”
2 gânduri despre „Simfonia culturii – 34.”