Păpușile. Pragul dintre Iubire și Moarte

„Iubirea te ridică pe vârfuri și te obligă să privești dincolo de lumea pe care ai construit-o tu, în care te refugiezi plin de teamă. Iubirea îți șterge frica”. Așa sună o părticică dintr-o carte extrem de dragă mie. „Păpușile”, a opta carte scrisă de Cristina Nemerovschi, este un roman care ridică, pe baza unei povești de dragoste atipice, ar spune unii, întrebări esențiale, cruciale, cu privire la modul în care privim iubirea. Încă din prolog, romanul începe cu prima întrebare de acest gen:

„La ce mai e bună iubirea, dacă ea nu poate salva pe nimeni de la moarte?”.

În centrul acțiunii le avem pe Dora și Luna, două tinere diferite, două caractere complementare, dar cine a zis că polii opuși nu se atrag? Aaa, da, un alt personaj al autoarei dintr-o altă carte. 🙂

Volumul este împărțit în două. Prima parte este intitulată „Iubirea”, iar cea de-a doua, „Moartea”. Un lucru pe care l-am apreciat din start și care încă mă fascinează este alăturarea acestor noțiuni, să le zicem așa, despre care ne vom da seama, unii dintre noi, la finalul romanului, că nu știm nimic. Ființa umană este capabilă de multe în numele iubirii, dar de și mai multe în numele instinctului de supraviețuire. De când am citit ”Păpușile”, personal, nu mai pot separa cele două.

13923841_1804207006516316_4677595339261332026_o

foto: Facebook

Dora are 18 ani,  este solista unei trupe rock,  se pregătește de bac și visează en-gros, la momentul debutului acțiunii, în aprilie 2011. Tot pe atunci o întâlnește pe Luna, pe o plajă din Mamaia, o fată dezinhibată, cu câțiva ani mai mare decât ea, provenită dintr-o familie înstărită, care încalcă orice principiu abstract pe care e construită lumea din jur. Poate așa ajunge să o fascineze pe Dora în ziua când se întâlnesc sau poate pentru că acea zi era dedicată evadării Dorei din rutina lumii ei, ori…

Dora face, la scurt timp, o fascinație pentru Luna. Și invers. Pentru Dora, Luna era alternativa la viața ei, pașii pe care i-ar fi putut face și ea în alte condiții și imaginea mamei, cu fiecare gest, aproape. Sentimentele celor două sunt extrem de complexe și solicită mult autorul. Poate unii vor respinge din start cartea catalogând-o ușuratic și stereotipic, dar romanul „Păpușile” ascunde o perspectivă pe care nu am mai citit-o la niciun autor român până acum. O îmbinare perfectă între real și idilic. Ca o trezire bruscă din visul pe care ni-l creăm în jurul dragostei.

Nu voi intra în detalii despre acțiune. Povestea celor două e redată din perspectiva Dorei, când la prezent, când la trecut, pe un parcurs care acoperă 3 ani din viața ei. Și a lor, până la un punct. O predicție, amenințarea morții care planează în jurul Lunei din mai multe părți și care se va concretiza în cel mai neașteptat mod posibil, intrigi familiale, personaje vii și colorate și multă pasiune. Asta am găsit în cartea Cristinei Nemerovschi. Viață dincolo de moarte. Instabilitatea prezentului.

Am terminat cartea cu un sentiment de mulțumire, de confirmare și cu ochii umezi. Este, și a rămas până-n prezent, prima carte citită de mine care m-a „electrocutat” într-atât, cu adevărul ei, că am simțit nevoia să iau o pauză de la lectură timp de câteva zile în care să-mi reevaluez convingerile. Semn bun, de altfel. O carte vie, la fel ca și mesajul și personajele din ea.

„Păpușile”, un roman care mi-a restartat viziunea sentimentului romantic asupra iubirii. Un prag. Pragul acela de sus, de care te lovești mereu pentru a-ți aduce aminte că doare, deci ești viu, pragul care înalță și, totodată, pragul de jos, cel peste care treci spre o nouă dimensiune…spre viață… așa cum e ea.

coperta_papusile

foto: hergbenet.ro

 

Anunțuri

6 gânduri despre „Păpușile. Pragul dintre Iubire și Moarte

  1. Recenzia ta, mi-a starnit curiozitate,asa ca am cautat pe internet romanul „Papusile”. Am mai citit cateva recenzii. Da, mi-ar placea sa o citesc,sper sa o aflu.. Un citat din roman care mi-a placut: „Deci de ce nu ar fi amândouă nesfârșite? De ce să câștige moartea? Și una și cealaltă, și iubirea, și moartea, sunt, până la urmă, absurde, iraționale, imposibil de explicat.” Merci!

    1. Cu tot dragul, Ane! E o carte care mi-a ajuns la suflet, nu mă satur s-o spun. Sper să-ți placă! Lectură plăcută!
      P.S. Da, citatul e fascinant. Vei vedea, romanul e total surprinzător 🙂

  2. Culmea, am primit aceasta carte de la o tipa de care m-am îndrăgostit nebunește. A fost o nebunie frumoasa, eu asemanandu-ma cu Luna o fire mai nebuna, cand eram in preajma ei. Este o carte intensa, care te trece de la o stare la alta. Te tine in suspans, te face să-ți pui întrebari legate de iubire si viața, o carte pe care merita sa o citești.

    1. Ce poveste frumoasă! Mă bucur că mi-ai destăinuit-o, dar cel mai mult mă bucur că asemenea cărți bune prilejuiesc asemenea contexte faine. Şi eu am primit cartea de la o persoană foarte dragă.
      Mi-a plăcut enorm „Păpuşile”. E o carte care transmite mult. 🙂
      Mulțumesc pentru trecere!

      1. Întocmai cum ai spus, cărțile bune prilejuiesc contexte faine. Cu mult drag, cu siguranța o să mai trec . 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Dintr-o suflare

Povești de suflet

Personaje de Basm

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Poetaria Journal

© Ioana Haitchi - Blog de poezie, traduceri, eseuri, ştiri culturale

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Colțul Cultural

Repaus cu cap

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

365 dni w obiektywie LG

365 days a lens LG

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close