Anti-ego

Am obosit. Drumul e prea lung și simt nevoia să mă așez. În viață există un moment pentru fiecare decizie, pentru fiecare acțiune. Acel moment în care te așezi și faci o pauză există și el și cred că m-a ajuns din urmă. E mai ușor să privești în jur și să-ți dai cu părerea… adevărul e că nu am prea fost în acțiune niciodată pe acest drum, pur și simplu m-am lăsat ademenită de-un miros. Dualitatea prevalează în orice mediu, nu o poți nega. Sacrul și profanul se găsesc în cantități inexacte în fiecare aspect al vieții. Tac. Din toată cugetarea n-am înțeles prea bine cu ce m-am ales până-n momentul de față. O fi sacrul sau profanul? Sau există și purgatoriul? Probabil aici mă găsesc. La mijlocul drumului. În purgatoriul meu de vise unde singură-mi aleg drumul, dar aștept și o confirmare de la cei Mari. De ce să nu recunoaștem? Întotdeauna ne-am așezat stratificat și am depins mental de acest sistem. Mereu e o persoană sub Mia, pe care Mia o va lua mai puțin în seamă în drumul ei, deși o va aprecia pentru locul până unde a ajuns, cu invidia inerentă și desconsiderația absolut omenești Miei. Și Mia e un om ca oricare altul!  N-am stabilit că nu suntem perfecți? Și mai e o persoană deasupra Miei, de care Mia depinde de cele mai multe ori – psihologic sau… nu! E de ajuns să fiu dependentă psihologic.

Aștept. Îmi aștept sentința.

3251472926_4e20278305_o

foto: Flickr

Cine m-a pus să aleg calea întoarsă? Calea aia incomodă pe care o alegi mai degrabă din exotism, decât dintr-o decizie judicioasă. Eu sunt Anti-! Nu-mi place salata, sunt anti-salată, nu-mi place societatea, sunt antisocială, nu-mi place viața, sunt anti-viață. Anti-viață? Asta ar însemna să mă neg pe mine… fără să-mi dau seama, m-am întovărășit cu un anti-ego pe care mi l-am creat în gând. Lucrurile mari și frumoase se creează uneori pe nesimțite. Astea-s surprizele, de fapt. De aceea unora nu ne plac surprizele. Acum pregătesc și eu una. Trebuie să mă prezint lumii cu noua mea viziune. Viziunea-surpriză. Anti-Mia. Cine mă vede dincolo de mine își va da seama că mint cu nerușinare! Nu există Anti-Mia. E o iluzie, o hologramă ieftină a ego-ului meu. Mi-am falsificat sufletul! Și totuși…

E prea tentant ca să refuz oferta. Trenurile nu stau o veșnicie în stație. Mi se oferă șansa să fiu contra mea, așa cum luni de zile, chiar ani, am fost anti-sistem. Lucrurile astea obosesc și sunt al naibii de finite. Nu cred că poți fi ”anti-ceva” o viață întreagă, oricât de decis ai fi. E un moment când Supra-Ego-ul te dojenește blând și te sfătuiește să iei o pauză, să joci rolul înțeleptului. În contrapondere, tu creezi un anti-ego… în cazul acesta tu ești eu. Așa am făcut și eu acum. Nu e o regulă, e o posibilitate ademenitoare. Ăsta e cuvântul! Numai ceva ce te ademenește îți poate șopti destule palavre la ureche pentru a nu mai auzi cântul sirenelor bune. Să mă strige cineva! Am surzit? Important e că văd, și ceea ce văd mă îndreptățește să schimb foaia și să mă experimentez altfel. Am obosit să fiu anti-tuturor, ce-ar fi să mă liniștesc și să fiu doar anti-eu?

eu-si-mia-2-2

foto original: Lilioara Macovei

Nu mai prezint pe nimeni nimănui. Și-așa vorbirea în public nu e punctul meu forte, aș putea fi înțeleasă greșit. ”Oamenii nu înțeleg greșit, Mia! Ei au opinii. Toată lumea are dreptul la opinie, așa e democratic”. Cine a fost ăsta? Ah, îl pomenisem înainte. Supra-Ego-ul, Supra-Mia (deși mi-ar plăcea să-i spun ”SuperMia”, e mai comercial. Of, iar pic în plasa sistemului; e greu…). Ar fi prea banal și repetitiv să o spun iar pe aia cu lupta din noi, cu lupta persoanelor sau personalităților din noi.

Cam așa e. Sunt eu, Mia, este Supra-Mia, și mai nou am cunoscut-o și pe Anti-Mia. E al naibii de ilar! Cum să fii înainte ”anti-ceva” și să-ți creezi un ”anti-” la acel ”anti-” anterior? Oare ar trebui să-mi spun Anti-anti-Mia? Nu… încă nu e momentul. Se va naște pe parcurs și o anti- pentru Anti-Mia.

Drumu-i lung și am obosit. E timpul să stau jos. Mi-am terminat discursul aici.

(Eu și MiaMihai Cotea, editura Singur, 2016)

Anunțuri

6 gânduri despre „Anti-ego

  1. Daca esti in Purgatoriu, e bine! Ai o sansa. Ce zici daca intrai direct in Iad :))

      1. Asta nu prea avem cum să ştim cu siguranță, dar orice e posibil 🙂

      2. Iadul este inventia oamenilor,cred. Dante Alighieri in Divina Comedie spune ca l-a intalnit pe Vergilius in infern. Ce frumoasa e imaginatia lui Dante. 🙂
        https://viataoperadearta.wordpress.com/2012/12/07/divina-comedie-dante-aligheri/

      3. De acord cu tot ce spui. Şi mie îmi e drag Dante. 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

călătorru'

“Să trăieşti pe Pământ poate fi scump, dar include o călătorie gratuită în jurul soarelui în fiecare an.”- A.B.

Gara pentru noi

blogul Renatei

Inimă de carte

recenzii de carte, semnal editorial

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Calator spre infinit

O lume este un loc in care existi

Cartea Daath Publishing

Books - a reflection of consciousness

Anca și cărțile

Când înveţi să citeşti, devii liber pentru totdeauna.

Imaginary Coffee

Sometimes we need fantasy!

Paul Militaru

Photography Portfolio

gânduri însingurate

eu cu gândurile mele… şi… atât!

Inchirieri de idei

Pe scurt despre absolut tot

GEORGE SORIN VENETE

#vorbește, sufletul nu te va ierta niciodată pentru tăcere!

Everyday lifestyle

Make something everyday change your life

brăilaltfel

braila vazuta prin ochii mei

Gogea's Blog

"Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri." (Regele Mihai I de România)

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

MiCo

pagina oficială a autorului Mihai Cotea

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close