Pe scările înguste ale unei cărți esențiale

(Reflecții despre Scările din labirint, de Carmen Georgeta Popescu)

Cărțile, în opinia mea, sunt menite să te elibereze și să te urce sus, la locul de baștină, să-ți dea aripi din nou pentru a putea ajunge acolo. Cărțile pot fi, la fel de bine, un soi de scări pentru suflet. Mai înguste, făcându-te să te focalizezi pe câteva idei demne de luat în seamă sau mai largi, care-ți permit să faci ture dus-întors cu Sinele tău, să te întorci, să mergi de-a lungul sau de-a latul tău și să experimentezi. O carte bună scrisă în puține pagini este de admirat. Eu numesc astfel de creații, cărți esențiale. Așa e și cazul volumului despre care am să scriu în continuare :

AUTOR: Carmen Georgeta Popescu

TITLUScările din labirint. Reflecții.

EDITURA: Singur

An: 2015

Pagini: 89

17884347_1525037207530982_6731207483720727599_n

foto: Facebook (pagina autoarei)

Citesc scrierile doamnei Carmen Georgeta Popescu de câțiva ani, de când am avut ocazia să ne cunoaștem, virtual, prin intermediul unei pagini dedicate literaturii. Cu timpul, s-a creat o legătură frumoasă între mesajele scrierilor noastre, legătură care ne-a permis să ne apropiem, pe cât posibil, și sufletește.

Scările din labirint este o carte primită la puțin timp după apariție, dar pe care am reușit să o citesc doar de curând și nu regret. Se spune că pe măsură ce trece timpul, reușim să înțelegem mai mult din cărțile pe care le citim, din filmele pe care le urmărim, pentru că experimentăm, odată cu anii, creștem.

20170506_173946

Aș putea descrie acest volum drept o confesiune caldă scrisă de o mamă pentru fiul ei. Așa am perceput-o eu și, poate, de-asta m-a impresionat atât de mult. Nu, aerul cărții nu e unul didactic, niciun moment n-a fost, însă oferă o perspectivă atât de încurajatoare asupra vieții, una de care se poate bucura, oricând, un suflet tânăr, pentru că scoate la lumină din multul acestui suflet spre toți cei care îi vor încălzi cartea cu mâinile lor în clipele de citire. O carte balsamică. O carte cu multe aripi. Aripile noastre, despre aripile noastre, despre modul în care ni le mutilăm și refuzăm, despre iubire, dor și tot ce înseamnă „a trăi” la timpul prezent.

20170506_174115

Am terminat acest volum scurt în două zile, și asta pentru că voiam să mai prelungesc momentele frumoase  în care, citindu-l, auzeam vocea autoarei, pe care nu o cunosc, de altminteri, vorbindu-mi de aproape. Pentru asta există aceste cărți esențiale. Pentru a te bucura pagină cu pagină de o delicatesă pentru suflet, pentru a te mărunți și recompune sufletește în cel mai blând mod. Există mii de feluri în care poți face asta, dar autoarea a ales Blândețea prin Vocea Experienței.

Mulțumesc, doamna Carmen Georgeta Popescu! Mulțumesc pentru „vizită”! Vă mai aștept!

Oricât de departe am ajuns în univers cu visul nostru de măreție și putere absolută, adevărata noastră ființă zace pe granitul rece al sălii, descompusă în mii de cioburi. Din când în când, unul dintre noi are curajul de-a alătura câteva dintre ele și a le da un nume, un sens, încearcă să le descrie și să le dea chiar și un chip, dar nimic nu mai este la fel. Nu încă!

(pagina 70)

20170506_174025

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Pe scările înguste ale unei cărți esențiale&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s