„Oameni și granițe”, ÎN CURÂND

– Și zici că ăsta-i Silviu?
Simona ridică planșa asupra căreia stătuse câteva ore bune mezina familiei, desenând continuu. O întorcea pe toate fețele și tot nu se prindea. Pe foaie apăreau reprezentate două siluete masculine, cam vagi, într-o cameră ce părea în flăcări, înconjurate de o mulțime de linii oranj și roșii.
Niculina nu se mișca de la masa de desenat pentru nimic. Cu chiu, cu vai, făcea „compromisul” de a se duce la baie atunci când simțea că nu mai poate rezista, însă au fost destule dăți când și-a făcut nevoile pe ea numai din cauză că nu terminase desenul pe care-l avea în minte, spunea ea.
– Puiule, dar Silviu n-are ochi albaștri și nici nu e așa de înalt, adică e, dar… ori te-ai desenat tu prea mică… iar părul ăsta creț…

Continuă lectura