Răscrucea cu mame – episodul 8:Cârmuitoarea

rascrucea cu mame

Întinsă în patul Larisei, după un moment de reverie, vecină cu halucinația, Dorina luă o pastilă din căușul palmei, încă nehotărâtă dacă s-o înghită sau nu. Avea un pahar cu apă lângă ea, aproape gol. Cu ultimele forțe, decise să înghită pastila și puse, apoi, paharul, cu greutate, pe noptieră. După plecarea Renatei, simțea nevoia să-și potolească furia și știa că, fără ”ajutor”, n-avea cum să doarmă la noapte. Nu crezuse, pe de-a-ntregul, povestea îndrugată de Renata, astfel că se decise s-o aștepte pe Larisa. Capu-i deveni tot mai greu și începu să vadă totul încețoșat. Să fi fost oboseala acumulată? De-ar fi fost așa, n-ar mai fi luat și pastila aceea… Se uita pe pereți și pe tavan, chiorându-se tot mai mult, deși toate becurile erau aprinse. Căuta să găsească locul în care pusese poza fetei, de când era în clasa întâi. Undeva trebuia să fie, dar totul în jur părea mult prea întunecat, în contrast cu lumina din cameră și n-avea nicio logică. Dorina nu mai căuta logica, ba, după incidentele e astăzi, se declară învinsă.

Tot rotindu-și privirea, ajunse cu ea, din nou, în dreptul paharului lăsat pe noptieră. Observă că era pus pe margine și dori să-l împingă mai departe, dar, din pahar se reflecta lumina becurilor, care o orbea. Din cauza amețelii și a reflecției, reuși să răstoarne paharul. Sleită, căzu cu mâna dreaptă întinsă pe noptieră. Deschizând ochii, își văzu din nou sângele uscat pe degetele de la mâini. Nici măcar nu se gândise să se panseze. Oricum era prea târziu… Ridicându-se în șezut, cu o greutate formidabilă, de parcă ar fi cântărit trei tone, observă, cu coada ochiului, că era cineva în ușa camerei.

– Larisa, ai venit?

Văzând că nu primește nici un răspuns, se uită insistent, forțându-și ochii, în partea de unde văzuse silueta. Dintr-o dată, făcu ochii mari:

– Ce dracu’, visez? Sau am murit?

În pragul ușii stătea Aneta, mama Dorinei. Ele se vedeau din an în paști, și asta mai mult de ochii lumii. În ciuda faptului că amândouă trăiau în același oraș, cu ani în urmă, Dorina impusese o depărtare rigidă de maică-sa. Văzând-o în halul în care era, Aneta se repezi spre ea. Femeia avea aproape 70 de ani, era slabă, cu părul vopsit negru și ochelari, destul de înaltă. Dorina era aproape inertă, mai ridica ochii cu greu, doar pentru a-i închide, din nou, apoi. Nu voia să creadă că maică-sa era aici. Nu o voia aproape de ea nici măcar acum. Dorina era o luptătoare, nu o neputincioasă! De când cu despărțirea artificială de fiică, Aneta se închisese-n ea. În secret, reîncepuse să scrie o lucrare despre influența mamelor în istorie, până nu demult fusese profesoară universitară de filosofie. Îi plăcea să trateze subiectele istorice din punct de vedere filosofic.

I se rupea inima văzând-o în suferință. Dorina mormăia ceva aproape de neînțeles cuprinsă de-o stare de somnolență tot mai accentuată.

– Cum ai aflat, măi, mamă?

–  Am aflat din presă, măi mamă… și, de n-o citeam pe aia bună, poate că aflam și eu de Crăciun…

– Am uitat, presa… asta se bagă în viața fiecăruia…

– Ce ai făcut din viața ta, Dorino?

– Am făcut ce am vrut eu din ea!

Accentuând cuvântul ”eu”, Dorina voia să-i readucă la cunoștință mamei motivul rupturii lor. Crescută într-un mediu intelectual, Dorina fusese înconjurată de atenție, prea multă atenție. De mică și până la absolvirea facultății, Aneta era mereu în preajma ei, ghidându-i pașii, încurajând-o și ajutând-o. Indiferent ce prostie făcea, mama și tata erau acolo pentru ea. Ambii fuseseră de acord cu relația dintre Dorina și Horațiu. Beneficiase de sprijinul lor, moral și material, la fiecare decizie importantă din viața ei. La un moment dat, însă, Dorina hotărâse să întrerupă relațiile cu părinții. Considera că deciziile luate de ea și sprijinite de părinți fuseseră, de cele mai multe ori, proaste. De aici deducția că părinții ei îi sunt ajutoare negative, distructive. La apariția primelor problemele din căsnicia ei, Dorina dăduse vina pe grija și disponibilitatea Anetei în a-i reconcilia. Privind mai adânc în trecut și amintindu-și modul în care Aneta-i tolerase unele ieșiri amorale, de dragul unui trai mai bun. Cârdășia cu Andrei era una dintre ele. Mama iartă totul, nu? De fapt în zona aceea era buba. Maică-sa o acoperise în toate și o trimise inconștient spre momentul ce urma să-i marcheze toată viața. După acel moment, până și surâsul Dorinei se transformase în cel din portretul de pe holul casei, colțul groazei pentru Larisa.

Caracterul lor era diferit, iar modul în care vedeau viața era total opus. Dorina se săturase pentru o viață întreagă de prezența apăsătoare a mamei. Dacă lumea era tentată să creadă că vina pentru acest comportament o purta doar Horațiu, se înșela. Deciziile fuseseră luate exclusiv de Dorina.

Văzând-o acum întinsă pe pat și suferind, instinctul matern al Anetei reînvie. Impresionată, îi trecu prin cap să rămână lângă ea, cât timp va fi nevoie, pentru a o îngriji. Se trezi, însă, repede din vis, căci își cunoștea fiica și știa cum ar fi reacționat la o asemenea propunere.

(fragment din romanul Vremea tornadei, editura Singur, 2015)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: