După 5 ani. Încotro?

În fiecare an, pe 30 noiembrie, de sfântul Andrei, pun în balanță unele lucruri. Să-mi fie cu iertare sfântul, dar lucrurile acestea nu țin neapărat de cântăriri cu privire la propria viață (alea-s aproape zilnice, de 11 februarie și de 31 decembrie), ci de acest petic virtual pe care l-am numit, într-o zi de 30 noiembrie 2012, Colțul Cultural. 

Într-adevăr, e inevitabil să nu mă alături și pe mine, să nu-mi pun și momente din propria-mi viață alături de blog, care e un spațiu atât de intim pentru unii, dar atât. Țin enorm la intimitatea mea și nu îmi place să o afișez nicăieri, ca pe o pereche de chiloți prost spălați. Nu merită. Am făcut greșeala asta o singură dată, iar rezultatul nu a fost cel mai fericit. Nu toți merită să le faci confesiuni, cât despre ceilalți, cei de pe margine… să se mulțumească cu priveliștea. Sufletului îi stă bine înăuntru, iar sinceritatea cea mai valoroasă e cea pe care o realizezi cu tine însuți și cu nimeni altcineva.

Acum 5 ani începeam un drum nou în viața mea, o nouă viață, aș putea spune. Oraș nou, casă nouă, alte studii, o cu totul altă conviețuire. Timpul a trecut repede de atunci, iar blogurile nu au amintiri, au doar articole vechi. Atunci, pe 30 noiembrie, apăruse primul articol de pe blog. Știu, am mai zis asta de nenumărate ori, dar nu ne sărbătorim toți zilele de naștere în funcție de ziua în care am venit pe lume? Așa e și cu blogurile.

Poate vă plictisesc, poate mă repet, dar promit că nu mai e mult. 🙂

Am avut serii, seriale, campanii (le zic eu, dar au fost tot un soi de seriale), o perioadă cu articole de artă, o alta cu articole de muzică, recenzii, păreri de cinefil și… când încerci să faci de toate, reușești să faci mai nimic. Realitatea spune totul.

Am început acest blog pentru a descoperi și a împărtăși, nu pentru a face confidențe. Alea rup, dar eu nu fac asta în public. Nu mai fac, defel. O zic și o repet. Nu-mi șade bine așa decât în cărțile mele, cu perdea, prin vocea altuia. O fi frică, o fi lașitate, pot să spun că nu știu ce e, știu doar ce nu e. Nu e treaba nimănui. E a mea, în primul rând. Toți scriem pentru noi, dar toți publicăm pentru a da altora, pentru a ne căuta rezonanța pereche și un pic din orgoliu. Pentru a împărți bucurii sau necazuri. Atunci când simți că ai avea cui. 🙂 Și atunci când ai nevoie.

Toate ca toate, dar hai să trecem și la partea faină, că doar sărbătorim, nu? Păi, să curgă cadourile, zic! După astea așteaptă toată lumea. Am pregătit și eu unul. Încă unul. Vouă, celor care citesc, pentru că eu am primit deja și cadourile de Crăciun. S-a întâmplat la București, la Gaudeamus. Prietenii știu de ce.

Așadar și prin urmare, cadoul meu pentru cei care încă mă citesc e o serie nouă. Șoc! Altă serie. Așa-i, se va numi Istoria cărții și a scrisului.  Poate erați curioși să vedeți cum a început totul. De acolo a început. Ăla e marele început, cel care rămâne. Aici, la mine, v-am spus deja, an de an, de 30 noiembrie… Vorba lungă… serie nouă. 🙂

Au trecut 5 ani și atât blogul, cât și eu, sîntem la o răscruce de drumuri. Ce va urma…  un alt episod, firește.

Mulțumesc! 🙂

P.S. Sâmbătă, 2 decembrie, prima parte a seriei aniversare Istoria cărții și a scrisului. Tot aici. 🙂

Coltul Cultural 2012-2017

Anunțuri

13 gânduri despre „După 5 ani. Încotro?

  1. Mă bucură mult aniversarea ta și îți doresc mult optimism în continuare! Cultura nu e un divertisment și nu te aștepta la aplauze. Dar e un tratament benefic pentru a cunoaște fericirea pură, fără stimulente materiale efemere. Pentru asta te urmăresc mereu și te felicit!

    1. Mulțumesc pentru gânduri și pentru citire, Petru! Nu de aplauze îmi e mie, ci de păsare. Mai știu oameni care din același motiv au renunțat la lucruri mult mai mari în domeniul cultural. De timp, care e scurt, și de trezire. Și de tratament, așa e, atâta timp cât acest tratament încă mai ajută pe alții…
      E inevitabil. Sînt la o răscruce, cum am scris. Am învățat unele lecții importante anul ăsta. Simt că începe altceva. M-am gândit să-i anunț pe cei care mai trec și pe-aici. 🙂
      Spor în toate, Petru! La buna citire!

  2. Poate am fost prea dura in exprimare, pana la urma exista o selecție,clar!E bine sa fi exigent,e o calitate aceea de a vedea realitatea,sa nu ne ascundem după zâmbete si floricele.
    Inspirație de frumos … o viata cu multe bucurii…sa scrii mult. 🙂 Seara excelenta!

    1. Nu e atât duritatea cuvintelor de mai înainte, cât alăturarea surprinzătoare a unor afirmații care nu-și au locul și care ar da de înțeles că mă cunoști mai mult decât ar fi normal, dincolo de blog, or eu nu știu cine ești ca om, cum poți știi tu? Ne știm doar de aici, nu?
      „Exigent ca de obicei cu tine şi cu ceilalți, este forma ta, de a da la departe persoanele care nu se ridica la nivelul tău”. De unde până unde? Nu merg mai departe. O fi o confuzie undeva.
      Aceleași urări și pentru tine alături de o seară liniștită! Cele bune și spor în tot ce scrii!

      1. Poate am dedus gresit,,eu. Nu te cunosc nu stiu cine esti. Punct.

  3. Exigent ca de obicei cu tine şi cu ceilalți, este forma ta, de a da la departe persoanele care nu se ridica la nivelul tău. Am citit ceea ce ai scris! Într-o lume în care nimeni nu ascultă de nimeni, avem nevoie de oameni cu talent să aducă sensibilitate, cu elemente frumoase, care impresionează prin diferite moduri. „Nu toți merită să le faci confesiuni, cât despre ceilalți, cei de pe margine… să se mulțumească cu priveliștea” 🙂 Sper sa am privilegiul de a te putea citi pe mai departe.

    1. Ane, mulțumesc! Sînt exigent, dar n-aş putea spune că împart oamenii pe nivele, asta am învățat, că toți sîntem la acelaşi nivel, doar că de fiecare depinde cât de aproape ține anumite persoane şi ce oameni alegi să ții aproape. Oricum, nu ăsta era subiectul articolului. Nu vreau să dau pe nimeni afară, nu de aici, atunci aş închide, dar…
      În blogul ăsta am crezut încă de la înființare, nu pot să mă prefac că totul e ok atâta timp cât scriu într-o lume în care „nimeni nu ascultă de nimeni”, cât timp nu le pasă celorlalți de cultură, atunci ajungem la urlete în pustiu 🙂 e un mic protest aniversar cu cadou :)) .
      Mă vei mai citi, Ane…dar mai rar şi, poate, altundeva. 🙂 zi faină să ai!

  4. Deşi sunt de puţină vreme pe aici, mă bucur să descopăr bloguri care-mi trezesc interes. Dacă începi o nouă etapă, bucuria mea este mai mare. Lectura îmi va fi mai la îndemână. Mulţi ani trăiască blogul şi spor în toate.

    1. O bucurie mesajul dvs. optimist. Așa v-am citit și vă citesc de ceva vreme, de când am ne-am găsit în blogosferă, și asta m-a cucerit din prima la scrierile dumneavoastră. Sunt vii. Mulțumesc din suflet!
      Simt nevoia unui suflu nou. Am câteva idei de renovare de o vreme încoace, poate (și) un alt blog doar cu scrierile mele literare, dar încă nu e nimic bătut în cuie. Trăim și vedem.
      Spor în toate vă urez și eu! 🙂 Numai bine!!

      1. Indiferent de ce veti hotara sa ne dati spre lectura, voi fi bucuroasa sa va citesc. Abia astept. Seara frumoasa!

      2. Mulțumesc din suflet pentru frumoasele gânduri! Asemenea vă spun. O seară frumoasă şi dumneavoastră!

  5. Interesant articol! Desigur nu este simplu sa decidem ceea ce dorim sa impartasim sau nu cu cei care ne citesc, insa cred ca criteriul care se cuvine sa-l utilizam in cumpana noastra trebuie sa fie „folosul care poate aduce celor din jurul nostru”…

    Felicitari pentru anii de activitate pe blog si multi inainte!!

    1. Mulțumesc frumos pentru cuvinte! Așa e, criteriul e cel bun, iar dacă am reușit să aduc puțin folos, măcar, prin rândurile împărtășite aici, înseamnă că a meritat și încă merită. 🙂 Ne vom mai vedea 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

călătorru'

“Să trăieşti pe Pământ poate fi scump, dar include o călătorie gratuită în jurul soarelui în fiecare an.”- A.B.

Gara pentru noi

blogul Renatei

Inimă de carte

recenzii de carte, semnal editorial

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Calator spre infinit

O lume este un loc in care existi

Cartea Daath Publishing

Books - a reflection of consciousness

Anca și cărțile

Când înveţi să citeşti, devii liber pentru totdeauna.

Imaginary Coffee

Sometimes we need fantasy!

Paul Militaru

Photography Portfolio

gânduri însingurate

eu cu gândurile mele… şi… atât!

Inchirieri de idei

Pe scurt despre absolut tot

GEORGE SORIN VENETE

#vorbește, sufletul nu te va ierta niciodată pentru tăcere!

Everyday lifestyle

Make something everyday change your life

brăilaltfel

braila vazuta prin ochii mei

Gogea's Blog

"Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri." (Regele Mihai I de România)

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

MiCo

pagina oficială a autorului Mihai Cotea

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close