ISTORIA CĂRȚII ȘI A SCRISULUI – partea a treia

În Ţările Române, în secolele XIV – XV, se copiau manuscrise religioase, mai ales în mănăstirile Peri (Maramureş), Tismana şi Neamţ. Acestea erau împodobite cu miniaturi de o rară frumuseţe, executate uneori chiar de copişti, distingându-se Nicodim de la Tismana (Oltenia) şi Gavril Uric de la Neamţ. Activitatea a continuat în perioadele următoare la mânăstirile de la Dragomirna, Bistriţa (Oltenia), Hurezi, Râmnicu Vâlcea, distingându-se Popa Grigore din Măhaci, Anastasie Crimca, Ioan şi Grigore Râmniceanu şi alţii.

foto: exras din manuscrisul de la Ieud; vasilegogea.wordpress.com

Pe lângă mânăstiri, cărţile se copiau în incinta Universităţilor care urmăreau şi coordonau, chiar, această activitate. Tot Universitatea fixa şi preţul exemplarelor care se vindeau în librării, ce existau pe lângă fiecare dintre acestea.

În secolul al XV-lea, germanul Johann Genschfleisch, supranumit Gutenberg (? – 1468) a adus în lumea cărţii ,,minunea tiparului”… Lupta dintre cartea tipărită şi cea manuscrisă a fost de lungă durată şi abia în secolul al XVII-lea se poate vorbi de o victorie completă a tiparului în Europa Apuseană. În Ţările Române – chiar mai târziu.

reproducere ipotetică după presa lui Gutenberg

foto: libraries.rutgers.edu

Din Mainz, tiparul s-a răspândit rapid în toate ţările Europei: Franţa, Italia, Anglia, Ţările de Jos, mai lent s-a răspăndit în teritoriile stăpânite de Imperiul Otoman. În Ţările Române, tiparul a ajuns la începutul secolului al XVI-lea. Prima carte tipărită în Ţara Românească, prin filieră veneţiană şi cu ajutor sârb a fost Liturghierul slavonesc (1508). Cetatea de scaun Târgovişte s-a afirmat în mod deosebit în planul tipăriturilor în secolul al XVI-lea, fiind, după oraşul Cracovia şi Cetinije (Serbia), unul dintre centrele europene deosebit de importante ale tiparului chirilic, cât şi de difuzare a cărţilor în Peninsula Balcanică şi în secolele XVII – XVIII, chiar până în Georgia şi Peninsula Sinai.

Din acest punct de vedere, un loc aparte l-a ocupat perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714), când şi-a desfăşurat activitatea Antim Ivireanu. În secolul al XVI-lea în Transilvania funcţionau tipografii la Sibiu (1529), Alba Iulia, Orăştie, Braşov, dar numărul foarte mare de centre tipografice va fi atins în Ţările Române în secolul al XVII-lea, când se vor deschide noi tiparniţe la Iaşi, Bucureşti, Govora, Snagov, Cluj.

Pagini cu ornamente din Liturghierul slavonesc de la 1508; foto:biblacad.ro

În perioada Renaşterii, cartea s-a individualizat şi a crescut din punct de vedere al numărului, astfel că în anul 1500 în Europa existau peste 40000 de exemplare. Au apărut tot mai mulţi autori laici: critica de text a căpătat tot mai mult teren şi atenţia s-a îndreptat spre cercetarea şi descoperirea manuscriselor antice.

Biblioteca a existat, după cum s-a putut observa deja, încă din Antichitate. În epoca antică existau biblioteci, dar ele se confundau cu arhivele. Cea mai veche bibliotecă cunoscută este aceea de la Ninive, datând din secolul VII î.Hr., biblioteca regelui Asurbanipal, care cuprindea două încăperi cu numeroase lăzi în care s-au găsit peste 22000 de tăbliţe de lut. Aceasta avea şi un bibliotecar şi cataloage din care, fragmente, au ajuns până în epoca contemporană şi au putut fi studiate cu ajutorul calculatoarelor.

reprezentare din secolul XIX a bibliotecii din Alexandria; foto: ancient-origins.net

În ceea ce priveşte Ţările Române, primele biblioteci au fost de asemenea cele mănăstireşti, care s-au format pe lângă mănăstirile benedictine în secolul XI în Transilvania. În secolele următoare, s-au alăturat cele ale mănăstirilor franciscane, dominicane şi cele ale catedralelor. Oraşele Alba Iulia, Sibiu, Braşov, Cluj erau renumite în Europa pentru colecţiile acestor biblioteci în secolele XIV-XVI. La mijlocul secolului al XV-lea mănăstirile franciscane de la Bacău şi Baia posedau şi ele biblioteci însemnate.

În secolul al XVI-lea,  avem menţiuni în izvoarele scrise despre existenţa unei biblioteci în Moldova, la Şcoala de la Cotnari, în perioada domniei lui Despot-Vodă (1561-1563).

O atenţie deosebită s-a acordat bibliotecilor din Ţările Române în secolul al XVIII-lea, remarcându-se în acest sens: Constantin Brâncoveanu (1688-1714), Antim Ivireanu (?-1716), stolnicul Constantin Cantacuzino (1640-1716), Dimitrie Cantemir (1673-1723), Constantin Mavrocordat (1741-1743). Iar în Transilvania, în această perioadă, s-au creat marile colecţii particulare ale căror fonduri se pot consulta şi astăzi la Biblioteca Battyanaeum (Alba Iulia), Biblioteca Brukenthal (Sibiu), Biblioteca Teleki (Târgu Mureş).

imagini din biblioteca Brukenthal; foto: brukenthalmuseum.ro

 

MULȚUMESC! PE SÂMBĂTA VIITOARE!

bibliografie generală:

ADINA BERCIU-DRÃGHICESCU, Arhivistica și Documentaristica, Universitatea București Departamentul de învățământ la distanță, CREDIS, 2001

T.NEDELCEA, Civilizația cărții, Scrisul Românesc, Craiova, 1996

A. LABARRE, Istoria cărții, Institutul European, Iași, 2001

http://www.descopera.org

http://www.cartidaisy.ro

 

a patra parte a seriei se poate accesa AICI

Publicitate