OAMENI ȘI GRANIȚE – „Onoarea victimelor” (fragment)

Mihai Cotea.

După ore, Marius și Adelina fugiră într-un părculeț retras, aproape abandonat, departe de privirile oamenilor și recunoscut pentru faima sa în rândul cuplurilor. Tras puternic de braț, lui Marius nu-i mai rămânea decât să se lase în voia fetei, care-l contraria tot mai mult. Îi dăduse încă de dimineață mesaje peste mesaje, de la liceu, prin care-i spunea că vrea să-l vadă, fără a-i da un motiv. Acordul lor era temporar și nu implica nimic altceva. De altfel, pentru Marius așa era mai ușor. Avea secretele lui, prioritățile și compromisurile, care-i ocupau tot timpul.

N-o înțelegea și nici nu căuta s-o facă. Era pierdere de timp, și-așa. Se lăsă tras de braț ca un cățeluș obosit, ținut într-o zgardă care i se strângea tot mai tare în jurul gâtului. Situația lor începea să-l jeneze. Aruncându-i o privire cu subînțeles, Adelina-l trânti pe lespedea de piatră ce trona în mijlocul parcului…

Vezi articolul original 1.140 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: