Eternul exercițiu – poeme pentru exersat trăirea

 

O carte de poezie nu se începe, se mângâie parcurgând-o. O carte în care cineva a reunit cioburi de suflet, se privește cu ochii mari, se respiră, se palpită, se iubește, se alină și se dă înapoi, la nivel simbolic,  sub formă de recunoștință altora.

Consider că nu poți scrie poezie fără să te dori, ci abia după ce te-ai durut. Versurile sunt, la rândul lor, travalii ale cicatricilor inimii. Abia după ce te-ai durut măcar o viață, poți considera că ai început să te vezi, cu adevărat. De-atunci ești liber să reiei eternul exercițiu.

O vei face, nu te poți opune.

Volumul de poezii durut de Daniela Marin este, din punctul meu de vedere, un exercițiu al vieții. Încă unul. Al ei și al nostru. Adică doar al nostru. Toți în Unu. De-asta ne-a dat Creatorul poezie, ca să scoatem din noi simțăminte pe care doar le auzisem vag cu sufletul și să le „alchimizăm” în șoapte strigate-n pustiu. Așa a făcut și poeta.

Eternul exercițiu e o filosofie de viață traductibilă în mai multe forme. Se începe, ca întotdeauna, cu repetarea lecției, aici cu un intro. Unul inversat, aș spune. Pe unde ai umblat sorcovă-morcovă (…) ce, te-ai rătăcit prin soare? Te-ai prăjit pe aripioare(…) , iar ca răspuns, Mi-au trebuit multe clipe de neființă lângă tine ca să ajung acolo unde te pot avea fără să fii.Toate aceste simțăminte fiind nimic altceva decât transpuneri ale Stării de Sus, cum însăși sufletul celei care doare scrie în poemul cu același nume cu privire la stările înalte din Înalt.

Forma aceasta a introducerilor în versuri, nepurtând un titlu, doar curgând, am sesizat-o pe tot parcursul cărții și… m-am răzgândit. Nu, nu sunt introduceri, n-au cum să fie. Adică, nu doar atât. Sunt poezii-prag.  Mă tot uit în ochii voștri și mă adun, mă tot adun/ Cât de mult trebuie să mă sfârtec în cioburile astea de lume ca să mă pot oglindi doar într-unul, acela din Lumină? Doar prin aceste poeme directoare aflăm cum sub pietre se pot găsi cele mai frumoase silabe, cum trebuie să cerem iertare și să zburăm după ce ne-am rupt, sfărâmat, zdrobit de atâta durere cum numai într-un suflet duios de poet sau de pasăre căreia i s-a deschis portița libertății după ce te-a văzut îmbătrânind, se poate găsi. Pură crima lor.

Poeziile-prag ne introduc în pagini cu poezii-tablou ce descriu, la rândul lor, o femeie așteptând în muzica voluptoasă sau descriu senzația de bolovan în mijlocul drumului sau cea de pogorâre a luminii dintr-un suflet sfârtecat în versurile unei poezii-prag-tablou. Da, există și de acestea. Orice poate exista în lumea poetului, de asta îl iubim sau îl urâm într-atât, deopotrivă.

Eternul-exercitiu400

Eternul exercițiu nu poate ocoli iubirea sau suferința, fie că vorbim de cea sufletească (De fapt ne urâm îngrozitor (…) din miezul străpuns de-un singur gând gelos de prea multă iubire: al meu? Al tău?), fie că vorbim de o suferință ce ia aproape o formă fizică ( Uite cum mustește disprețul printre dinți și noi deschidem gura mare și rostim cuvinte civilizate (…) pentru tine om-neom ce m-arunci într-un hârdău  bun de dat la porci, la păsări). Iubire sau (din) prea multă iubire care devine o așteptare metamorfozantă, o stare de mulțumire pentru durerea primită-n dar, ca o rugăciune și/ sau „întâmplarea” unei regăsiri cu cel din noi (Când m-ai atins întâia oară cu iubirea ta am recunoscut totul, din tălpi și până-n creștet m-ai luminat pe dinlăuntru (…) și-acum tu ai plecat lăsându-mă aici singură să nasc, să nasc într-una).

Exersăm de toate, culegerea e completă. Pragurile poetice ale cărții nu iau doar formă imagistică, ele pot fi și poeme-dialoguri. Și nu doar ele. Dialoguri confesive ( ar fi trebuit să fiu peste tot și niciunde(…) în tine plimbând-mă agale… ce greu să înnozi capătul sentimentului de capătul gândului) sau voci care prind viață-n poem (Nu credeam; – Ba eu!; Că se poate muri din ură; – Ei, și-ncă cum!).

Vorbele pot fi sfredelitoare, nu-i așa? Cu toate astea, ele pot, la fel de bine, să mângâie. Le găsim, într-o formă personală, în poeziile-alinare. Să ne alinăm cu îngerii, ca poeții. Cum au venit ei și m-au luat, drăguții de ei, și m-au purtat prin iubire până când sufletul plin prin ochi a început să curgă.  

Totul face parte din exercițiu. Toate, totul și noi în Tot. Îți trebuie un exercițiu, o repetiție în toate, dar mai ales în suferință (…) îți trebuie o repetiție pentru-a muri și a învia… Iar eu, călătorul, mi-am permis să exersez ridicând toate greutățile ei, ale sufletului celei care a durut atât de frumos. Am alergat prin exercițiu respirând adânc fiecare vers, fiecare grafică excelentă a Ucăi Maria Iov, care ilustrează perfect poemele, iar la final m-am odihnit. Am scris și am mulțumit.

Mulțumesc!

Eternul exercițiu

Autor: Daniela Marin

Cartea Daath Publishing House, 2004, București

Pagini: 60

 

mai multe despre carte puteți găsi aici

 

Publicat de Mihai

Cotea Mihai, autor

Alătură-te conversației

7 comentarii

  1. A republicat asta pe daniela marin și a comentat:
    De ceva minute ma tot gindesc daca e „potrivit” sa public si pe blogul meu aceasta recenzie semnata de Mihai Cotea. Sa nu cumva sa para o lauda de sine. De fapt, m-a impresionat autorul recenziei. Pentru ca nu doar a parcurs paginile unei carti, ci a patruns dincolo de fonturi in tesatura din spatele cuvintelor. Asa ca, nu volumului meu ii fac reclama, ci scriiturii lui Mihai Cotea caruia ii multumesc cu sufletul!

      1. Multe cuvinte si pagini pot trece prin fata ochilor unui cititor grabit, gata sa bifeze inca o lectura si fara sa aiba disponibilitatea, sa spunem sec, de a le cunoaste cu adevarat. Aceasta „disponibilitate” deriva din propria ta iubire de cuvinte-carti, ceea ce se reflecta si in creatiile tale. Cred ca ti-am mai scris cindva ca eu cred ca tu ascunzi poetul din tine, poate chiar il inchizi intr-un turn.

      2. Prea adevărat, Daniela. Trăitul pe fast-forward ne face victimele noastre în mult mai multe conjuncturi decât în cea prezentată aici. Asta e cel mai trist, În fine, nu știu ce e, nici nu trebuie să știu ce e în legătură cu ceea ce simt și cum simt față de anumite cărți/scriitori, eu doar mă bucur de ceea ce am primit de trăit. 🙂 cred că mai simplu de atât nu se poate.
        Cât privește „poetul închis în turn”… se cere tot mai tare descuiat, iar eu prețuiesc prea mult libertatea ca să nu-l las afară. Să vedem ce iese.

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Writings

Ars longa vita brevis

Peceți peste timp

Frânturi de suflet în derivă

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

cu Ina hai_hui

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

LIFESTYLE._.RO

Un proiect motivațional:) IG: @lifestyle._.ro

Alexandru Nicoliță - alexnicolita.ro

Magia constă în a avea încredere în tine ! Dacă poți face aceasta atunci poți face orice ți-ai propus !

Colțul Cultural

repaus cu cap

Darius Ghiță

“Be your best version!”

ore de drum

impresii de călătorie, artă, cultură, spiritualitate, gastronomie, vinuri

La o „ceașcă” de carte cu Naty Budu-Grati

Citesc din plăcere și recomand cu drag.

Allexyanna

If you can't explain it simply, you don't understand it well enough. Albert Einstein

MOARA DE VÂNT

BLOG UMORISTIC - Articolele sunt pamflete și trebuie tratate ca atare |"Omenirea are o singură armă cu adevărat eficientă, iar aceasta este râsul" - MARK TWAIN

Elefantul de bibliotecă

Cunoaște-te pe tine însuți și așa vei fi împlinit

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

Perception

Until I know this sure uncertainty, I'll entertain the offered fallacy.

<span>%d</span> blogeri au apreciat: