Ce-i un scriitor? (Viteza luminii)

Știi ce spunea Oscar Wilde: „În viață există două tragedii. Una, să nu obții ce dorești. Alta, să obții.” Rodney a râs; eu nu. În fine, vreau să spun că nimeni nu moare de eșec, dar e cu neputință să-i supraviețuiești cu demnitate succesului. Asta n-o zice nimeni, nici măcar Oscar Wilde, fiindcă-i evident ori fiindcă e foarte rușinos s-o spui, dar așa e. Deci, dacă stărui să fii scriitor, amână cât poți mai mult succesul.

(…)

-Dai greș, fiindcă dai greș, și ai succes, fiindcă ai succes, am replicat. Grozavă panoramă.

Prietenul meu nici măcar nu a zâmbit.

-O meserie tare nașpa, a zis. Dar nu de aceea. Ori nu numai de aceea.

-Ți se pare de colo?

-Da, a răspuns, apoi a întrebat: Ce-i un scriitor?

Viteza-luminii

foto: blog.libris.ro

-Ce să fie? mi-am pierdut răbdarea. Un tip în stare să înșire vorbe, și s-o facă plin de grație.

-Exact, a aprobat Rodney. Dar și unul care își pune probleme foarte complexe și, în loc să le rezolve ori să încerce să le rezolve, cum ar face orice persoană cu minte, le face și mai complexe. Cum s-ar zice: un țicnit care privește realitatea, iar uneori o vede.

-Toți văd realitatea, am obiectat. Chiar dacă nu-s țicniți.

-Păi, uite, aici greșești, a zis Rodney. Toți privesc realitatea, dar puțini o văd. Artist nu-i cine face vizibil invizibilul: ăsta-i adevărat romantism, chiar dacă nu din soiul cel mai rău; artist e cine face vizibil ceea ce-i deja vizibil, la care toată lumea privește și pe care nimeni nu poate ori nimeni nu știe ori nimeni nu vrea să-l vadă. Mai curând nimeni nu vrea să-l vadă. E prea neplăcut, adeseori înspăimântător, și trebuie să fii dintr-o bucată ca să vezi fără să închizi ochii ori fără să o iei la sănătoasa, căci cine vede se distruge ori o ia razna. Numai dacă n-are, firește, un scut cu care să se apere ori dacă poate folosi ceea ce vede. (…) Vreau să spun că oamenii normali suferă ori se bucură de realitate, dar nu pot face nimic cu ea, pe când scriitorul poate, fiindcă meseria lui e să dea sens realității, chiar dacă acest sens e iluzoriu; adică, poate face din ea frumusețe, iar frumusețea și sensul sunt scutul lui. De aceea și spun că scriitorul e un țicnit cu obligația ori privilegiul îndoielnic de a vedea realitatea, și tot de aceea, când scriitorul se lasă de scris, până la urmă se omoară, fiindcă nu știe să renunțe la viciul de a vedea realitatea și nu mai are scutul cu care să se apere de ea. De aceea s-a sinucis Hemingway. Și de aceea, când ești scriitor, nu te mai poți lăsa de meserie, dacă nu hotărăști să ți-o pui în joc. Cum spuneam: o meserie tare nașpa.

(fragment din Viteza luminii, Javier Cercas, editura Leda, 2009, pp.52-54)

pen-3301338_960_720

foto: Pixabay

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: