Am rămas ca la Teatru (volumul 1)!

Pe Daniela Marin o citisem în diferitele sale posturi (poetă, prozatoare, blogger, editor etc.), dar până acum nu avusesem ocazia să o citesc în postură de dramaturg. Pentru mine e o dublă premieră, pentru că, recunosc, n-am mai scris niciodată despre ce am simțit la piesele de teatru pe care le-am urmărit de-a lungul anilor. Voi încerca, totuși, să vorbesc, în cele ce urmează, despre două piese de teatru reunite într-un singur volum, denumit, succint, „Teatru” (primul dintr-o serie căreia îi doresc, de pe acum, mulți cititori) și lansat anul trecut la editura Cartea Daath. 4×4 personaje și Revelion cu Dumnezeu, două piese care s-au jucat anii trecuți sub producția Teatrului Spiritual (București).

Oare cum se citește o piesă de teatru? Cu ochii? Cu inima? Cu sufletul? Cu uimire? Toate acestea patru înmulțit cu patru, ca în piesa care deschide volumul de Teatru al Danielei Marin – 4×4 personaje.

Despre piesa anteamintită pot spune, într-o propoziție, că adună toate muchiile noastre de oameni (ne)trăitori întru Viață, dintr-o perspectivă a prismei. Despre prisme și posibilități holografice am scris în recenzia cărții lui Michael Talbot, dar ceea ce avem aici e practica unei teorii care nu mai are nevoie de  nicio demonstrație. Cum ne vedem? Cum ne văd alții? Cum susținem că suntem? Cine suntem, de fapt? Din nou cele patru versiuni ale aceleiași povești. Noi. Da, pe scurt, 4×4 personaje e despre noi, dar ar suna banal, și nouă ne place să ne complicăm, nu? Exact asta arată și piesa. Cât ne complicăm, de patru ori câte patru și încă pe atât, atunci când ne străduim (a se citi „strofocăm”) să părem noi.

Concret, piesa e compusă din patru tablouri, cu câte patru personaje diferite pentru fiecare din cei patru actori ai piesei care fac rocadă după rocadă (cu fiecare tablou) pentru a trece prin una din experiențele celorlalți trei, în împrejurări aparent diferite. La bază avem patru personaje/ personalități matriceale. Patru arhetipuri. Actorul, Psihologul, Studentul, Regizorul. Un patrulater vital descriptibil sau, mai drăguț spus, o oglindă pătrățoasă. Noi, din nou.

La bază, piesa e o comedie (căci viața e, nu-i așa?, o comedie), și râdem, râdem, râdem, râdem, de patru ori, de noi, deschizându-ne mintea. Uite așa, transcedem piesa. Râsul e medicament pentru spirit, or asta încearcă și oglinda pătrățoasă a autoarei, să vindece prin reflexiile sale. Să parcurgă cu noi un drum pe care-l facem într-o viață. De la cei ce suntem, la cei ce ne pretindem și, pretinzându-ne obsesiv, până la cei ce devenim. Totul se face cu voia noastră. Teatrul este oglinda lumii, să nu uităm.

În cele patru tablouri ni se prezintă două spații de desfășurare, recognoscibile de către oricine, urmărite din două perspective, fiecare. Un cabinet de consiliere psihologică și scena unui teatru. Personajele râd, plâng, urlă, se învinovățesc, se caută, uneori se găsesc, se și iubesc, la un moment dat, trăiesc. Se văd. Asta e marea calitate a Danielei Marin, una care o recomandă să scrie piese de teatru. Personajele ei sunt vizibile. Se joacă în fața noastră, chiar dacă suntem la teatru sau stăm pe canapea, acasă, cu primul volum al cărții Teatru.

Da, personajele ei se văd, dar, din păcate, rareori se recunosc. Ca noi (iarăși noi 🙂 ). Ipostază pe care o trăiesc atât în 4×4 personaje, cât și în Revelion cu Dumnezeu, cealaltă piesă inclusă-n primul volum.

Sunt dramele pe care le trăim, comedia vieții care ne trăiește și amnezia pe care o purtăm cu noi încă din naștere.

În Revelion cu Dumnezeu, o piesă cu două personaje, aflăm povestea unor vecini care trăiesc perete-n perete, dar care își petrec viața orbecăind între propriile ziduri mentale impuse de ei înșiși. O altă poveste de viață sau una și aceeași?! Vă recunoașteți în tumultul îndoielilor, în monologurile fără sfârșit cu viața și/sau cu Dumnezeu, în cererile disperate pe care le faceți cu ochii strâns închiși, în căutări?

El și Ea, personajele noastre, trec prin fiecare din aceste stări. El își caută perechea, dar trăiește cu ideea adânc înrădăcinată că toate femeile-s la fel, că sunt prea complicate, că, și-așa, totul e prea complicat ca să merite osteneala. Ea îl caută pe El, pe Dumnezeu, și pe omul de alături. El și Ea se caută fără să se fi căutat, dar eșuează în a se găsi pentru că fiecare din ei se uită doar spre sine, nu spre Sine. Două povești simetrice care-și (re)unesc drumurile în perioada aceea a anului, cât un moment, în care timpurile (fiecăruia dintre noi) se între-văd. De Revelion.

Ei au avut ocazia să se vadă într-o zi, în Acea Zi, aici, pe Pământ. Câți dintre noi ne vom găsi, „din greșeală”, aici? Când e Timpul Nostru? Cât e vorba de Timp? Cât de Noi? Sunt răspunsuri pe care le vom căuta și după ce vom termina de citit piesa Revelion cu Dumnezeu.

4×4 personaje a avut premiera pe 19 octombrie 2015 la sala mică a Palatului Copiilor din București și pe 26 octombrie 2015 la Teatrul de Artă din București. Din distribuție au făcut parte Ioana Ancea, Alice Nicolae, Ioan Roșu, Ioan Gyuri Pascu.

Revelion cu Dumnezeu a avut premiera pe 20 aprilie 2016 la Teatrul de Artă din București, avându-i în distribuție pe Daniela Marin și Ioan Gyuri Pascu.

Ceea ce pot să spun, în recomandarea acestei cărți, e că piesele pe care le veți trăi, citi și viziona mental, se conjugă prin fiecare din noi. Deschideți vizeta minții și dați drumul sufletului! Nu e nevoie să ajungi undeva ca să fii. Trebuie să îți dorești.

Vă doresc (re)cunoașteri plăcute!

Ne tot căutăm o pereche. Și dacă o găsim, o pierdem. Dacă n-o găsim, ne pierdem.

(Daniela Marin, „Revelion cu Dumnezeu”)

coperta 1_1-500x500

foto: edituracarteadaath.ro

Publicat de Mihai

Cotea Mihai, autor

Alătură-te conversației

6 comentarii

  1. A republicat asta pe daniela marin și a comentat:
    Mulţumesc, Mihai, pentru aceste impresii sincere. Mă bucur să aflu că şi între copertele unei cărţi, teatrul rămâne teatru. Ba, încă mai şi oferă cititorului posibilitatea interpretării tuturor rolurilor, inclusiv, şi mai ales, a celui de regizor.

  2. Multumesc, Mihai! Imi pare rau ca nu ai reusit sa si vezi spectacolele, facute „dupa buget”, evident. 😉 desi „4×4 personaje” s-a jucat la Sibiu, o data, pe scena Teatrului National Radu Stanca, in deschiderea si gratie Festivalului 25 de ore de teatru non-stop, in aprilie 2016.

    1. Cu drag, Daniela! Am apreciat spectacolele, după citirea lor. Din păcate, perioada 2016 a fost cam încărcată pentru mine, locuiam încă la Baia Mare și nu am reușit să ajung, din cauza job-ului, la Sibiu… Sincronizarea contează mai mult decât ne place să credem

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: