Citatul de duminică (4): emoția contemplării bolții celeste

1 august

În seara asta, privesc cerul înstelat pentru prima oară după mai bine de un an. Mi se pare mic. Oare cresc eu sau universul se micșorează? Sau poate și una, și alta? Câtă deosebire față de contemplările siderale atât de dureroase din adolescență. Prin ele mă simțeam absolut fărâmițat, topit în elementul în care credeam, la modul romantic, pe vremea aceea: insondabilele, infinitele imensități ale cosmosului. Eram stăpânit de melancolie fiindcă tot ce simțeam era absolut de nedefinit. Acum, dimpotrivă, emoțiile mele sunt atât de definibile, încât le-aș face mulajul. Pe loc mă și hotărăsc să-mi comand unul, din ghips, care să reprezinte cu maximum de fidelitate emoția contemplării bolții celeste.

76c1a31c991700d1686e4273f58342f8

foto: Pinterest

Sunt recunoscător fizicii moderne, căci a confirmat, prin cercetările sale, această plăcută idee, sibaritică și absolut anti-romantică: „spațiul este finit”. Emoția mea are forma perfectă a unui continuum cu patru fese, ea are însăși tandrețea cărnii din care e plăsmuit Universul. Când merg să mă culc, zdrobit de oboseala lucrului de peste zi, încerc să-mi păstrez, în pat, emoția și mă liniștesc încet-încet spunându-mi că, la urma urmei, Universul – deși capabil de expansiune prin materia lui mai mult sau mai puțin abundentă – nu e altceva decât vânare de vânt (n.r. aluzie la un proverb catalan, foarte greu de tradus, și care semnifică ceva de genul „a număra boabele de fasole ca pe bani”). De fapt, sunt atât de mulțumit să văd în sfârșit cosmosul restrâns la aceste proporții mai rezonabile, încât îmi vine să-mi frec mâinile de bucurie, numai că un asemenea gest îngrozitor e ceva tipic anti-dalinian. Dimpotrivă, înainte de a mă cufunda în somn, am să-mi sărut mâinile – în loc să mi le frec abominabil – cu bucuria cea mai curată, repetându-mi că, aidoma oricărui lucru material, Universul arată grozav de meschin și de neîncăpător, dacă-l compari, de pildă, cu înălțimea unei frunți pictate de Rafael.

(Jurnalul unui geniu, Salvador Dalí, editura Humanitas, București, 2012, pp.57-58).

el-salvador-dali-889515_960_720

foto: Pixabay

Publicat de Mihai

Cotea Mihai, autor

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: