Simfonia culturii – 50 (final)

Știm că orice început are și un sfârșit. Așa este. Altfel n-ar fi. Lucrurile stau așa pentru tot ce există, în orice formă ar fi luat existență. La fel e și în cazul seriei Simfonia culturii, ultima din seriile începute pe acest blog, rămasă pe baricade. Un soi de ultim mohican. 🙂

Nu știu cum am făcut, că oricât de mult aș fi dus o serie, mai mult de 50 de părți, nu i-am putut da, iar asta doar în cazuri excepționale (vezi Sfaturile unui copac).

Simfonia culturii  a început de ziua lui Eminescu, pe 15 ianuarie 2014, cu o postare despre Ciprian Porumbescu, alături de versuri ale poetului național. A avut apariții neregulate, mai citite, mai ignorate, că așa e să fie. Am asistat, ca la orice existență, la un debut, un apogeu și un declin. Au existat, de-a lungul celor patru ani și jumătate de continuitate, 50 de părți + două materiale speciale (cel despre Dave Brubeck și materialul in memoriam Dolores O’Riordan).

E cea mai longevivă serie din câte am găzduit & conceput pe acest blog.

Dacă a existat un declin, mi-l asum. Pentru că au existat cititori/citiri, vă mulțumesc! În ceea ce mă privește, m-am aflat de multe ori în cumpănă cu privire la destinul și finalitatea acestei serii de traduceri despre viața și opera marilor compozitori și cred că a sosit momentul să pun punct. Cum se putea mai prielnic, decât într-o zi în care debutează vacanța școlarilor și printr-un material omagial complex care reunește extrase inedite, preluate integral, din două cărți care fac referire la viața și opera marelui nostru compozitor, George Enescu. Final rotund.

E și an centenar, nu? Ei, uite un motiv de sărbătoare!

Să sărbătorim citind despre cei care au făcut cinste culturii românești!

Vă mulțumesc!

___________________________________________________________________________________________

SC 50 enescu

GEORGE ENESCU

(19 AUGUST 1881 – 4 MAI 1955)

foto original: Pinterest

 

„Insfârșit familia Enescu avea un nou copil. Odată cu venirea acestuia, visul urât al pierderii celor cinci băieți și o fată se șterse. Doamna Maria, nu știa cum să aducă mulțumiri lui Dumnezeu de mulțumită ce era. Prin gândul tatălui treceau fel de fel de nume; nu se oprea la nici unul. Cum să-l botez? Asta îi era preocuparea cea mare. N’ar fi voit să-i dea decât un nume neoaș românesc. Numele tatălui său îi veni în minte.

-Am să-l botez Gheorghe și pace bună.

-Maria, Gheorghe îl numim deacum.

-De desmerdat lasă că-i găsim destule nume. Iaca, a purta numele bunicului său și asta o să-i aducă noroc, că a fost și bogat și priceput în ale cântării”. Prima grije a lui Costache Enescu, a doua zi după evenimentul răspândit cu iuțeala fulgerului în satul Liveni (n.r. azi, comuna George Enescu), a fost plecarea într’acolo, între oamenii moșiei. Boerul Enescu s’a abătut și pe la casa „moașei Livănoaia” și a chemat-o până afară să-i spună că duduca lui a născut un băiet.

-Ii veni pela noi și li-i vedea. 

După încă o zi, la 9 august 1881, s’a dus și la primărie ca să facă declarația nașterii copilului Gheorghe. Formalitățile acestea nu’l supărau pe boerul Costache, decât atâta că îl desprindeau de lângă soția lui și de lângă noul născut. Ar fi stat zi și noapte să-l privească; nici plânsul lui nu-l enerva. Inainte de a porni la primărie a trecut pe la doi gospodari vârstnici din sat, agricultori cu stare, și să le propună să fie martori. Acești gospodari se numesc Grigore a Babei și Toader Ilcu. Tustrei, cu boerul la mijloc călcau încetișor pe șoseaua satului, colbăită. Primarul de atunci, Costache Petrescu dădu cetire actului de naștere, apoi cei trei semnară. Dăm aici textul actului de naștere a lui Gheorghe Enescu:

ACT DE NAȘTERE

Din anu una mie opt sute optzeci și unul, luna August în 9 zile, oarele 8 post meridiane.

Act de naștere a lui Gheorghe Enescu, fiu al d-lui Costache Enescu în etate de treizeci și trei de ani și a d-nei Maria Enescu în etate de treizeci de ani, ambii de profesie arendași domiciliați în această comună. După declarațiunea făcută de tatăl care ne-a înfățișat copilul în ființă.

(…)

De-a doua zi, ceasurile începură să se lumineze la conac. „Aista o să ne trăiască” spunea Costache Enescu la fiecare masă și era o tărie, o siguranță în cuvintele lui cum nici odată nu mai simțise. Intre pelincile (n.r. pelincă e o metaforă aici, care reprezintă copilul de după vârsta alăptării; din magh. pelenka; ucr. pelinka; primul sens fiind acela de turtă nedospită) albe, odrasla zâmbea par’că plină de sănătate. Ii râdeau ochii în cap. Pruncul cel mult așteptat, minunea care trebuia să răscumpere toate tristețile trecute ale familiei lui Costache Enescu nu mai avea astâmpăr. Trăda o imensă putere de viață. Scutecele se umflau de strădania mâinilor de a ieși din strânsoare.

-Ii arde numai de joacă. 

-Ii altfel decât ceilalți, ce zici Maria?

-Să te audă Dumnezeu.

(…)

69433de5b60963828858b8a8de64d1c7

foto: Pinterest

ACTUALUL ENESCU

Il știm cu toții dela concertele simfonice, dela ședințele de muzică de cameră, dela concertele proprii. Creștetul leonin a crescut par’că în detrimentul corpului, subțiat, purificat. Aplecat tot spre instrumentele ochestrei, Enescu s’a mai încovoiat, iar piciorul în care se sprijină când cântă la violină se depărtează  par’că de trup când merge. Ași putea spune – făcând pe maestru să zâmbească – că acestea îi sunt singurele „diformări profesionale”! (…) Se dăruie într’una. Cântă, repetă, rememorează, aduce aminte și altora cari uită. S’a așezat „Muzica însăși” la pianul Gaveau. E îmbrăcat în veșnica lui haină lucioasă, neagră, neadaptată deși după atâta vreme, trupului său pietros, de om rustic. George Enescu mi-a vorbit odată de această haină la el acasă:

-Nu ași schimba-o cu alta pentru nimic în lume. Cu o haină te deprinzi ca și cu un om.

ee1af57004bf153536bf675c21964e85

Yehudi Menuhin și George Enescu; foto: Pinterest

 

 

sir YEHUDI MENUHIN despre George Enescu

Dacă cititorul își poate închipui un om cu o minte enciclopedică, o minte care nu uită niciodată nimic din ce a auzit, a citit ori a văzut în decursul vieții, un om în stare să-și amintească instantaneu și să interpreteze în modul cel mai incandescent cu putință orice lucrare de la Bach și Wagner până la Bartók. (…) Un om plin de umor (și un caricaturist foarte amuzant), precum și un filozof cu o gândire profundă, familiarizat cu limbile și literaturile din Europa și Anglia. Un om pătruns de cele mai nobile forme ale cavalerismului și iubirii pentru pământul natal. Acesta ar fi profesorul pe care l-am avut de la vârsta de 11 ani. 

***

Nadia Boulanger, care l-a cunoscut bine pe Enescu și l-a prețuit, a spus odată despre el: „În străfundul inimii lui, doar compoziția conta. Cred că nu a existat om pe lumea asta care să-l cunoască pe Enescu și să nu-l venereze. A fost o mare personalitate, total dezinteresată (…). Enescu a fost o personalitate de mare anvergură, de mare importanță. Pentru noi toți a rămas ca un simbol al generozității, al cunoașterii muzicale profunde, în adâncul sufletului său”.

***

A murit în noaptea de 3 spre 4 mai 1955. În ultimele zece luni nu suportase fără să se plângă de suferința cumplită de a nu putea să compună. I-a spus lui Mihailovici ( n.r. Marcel Mihailovici, muzician și prieten al lui Enescu) că „dacă aș putea să pun pe hârtie tot ce am în minte, mi-ar trebui sute de ani”. Cei care l-au cunoscut bine nu se îndoiesc de adevărul esențial al acestei ultime remarci pline de disperare. Ei știu că nu era omul care să se laude pe sine și sunt de acord cu afirmația lui Cassals că Enescu, a fost cel mai mare fenomen de la Mozart încoace. Privită în această lumină, întreaga operă a lui Enescu poate părea dureros de restrânsă. Eu cred, însă, că în ea se află una dintre cele mai frumoase și surprinzătoare muzici din secolul XX. 

bibliografie consultată:

V. GHEORGHIU – Un muzician genial: George Enescu,  editura Fortuna, 1937

N. MALCOLM – George Enescu: viața și muzica, editura Humanitas, București, 2011

 

sc 50 final

 

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: