O călătorie spre Miraculosul Nimic

„Gândesc, deci nu exist” este o afirmație care, încă din titlu, stârnește curiozitatea. Deci, deschide. Da, ați citit bine, „gândesc, deci nu exist”. De ce așa și nu cum a (pre)zis Descartes? Pentru asta avem gândurile care prefațează acest volum, emise de Valentin Protopopescu, care susține (adică ține sus, deci evidențiază o descoperire) : „Cel care gândește nu este, pentru că întreaga lume devine o imagine. Cel care nu gândește are posibilitatea să fie; să fie precum viața, spontan, proaspăt nou. Gândesc, deci nu exist este un elogiu al stupidității și un exercițiu de compensare al exceselor cognitive, care ne limitează vitalitatea și fluiditatea existenței”.

Matei Georgescu alege să meargă, în acest volum, pe calea care l-a consacrat în cartea Nici zen, nici psihanaliză, dar cu o abordare mai ușor de absorbit de către mințile neinițiaților într-ale zazenului. Cu mici pilule de „acrit mintea”, zice autorul. Se spune că remediile bune nu sunt niciodată bune la gust, iar acesta pare a fi un prim semn bun spre destinația finală a cărții. Cea în care, din punctul meu de vedere, ne oglindim în noi.

Ce este Miraculosul Nimic? Tot ce pornește din noi și/sau se manifestă în exterior. Toate peste care trecem când depășim „hățișul de gânduri creat de marea dependență față de cele materiale”, după cum scrie, în postfața cărții, Ioan Gyuri Pascu.

Ceea ce încearcă (și reușește) Matei Georgescu prin acest volum, este să-și determine cititorii să-și elibereze mintea pentru un bob zăbavă și să existe, fără a se mai gândi la iluzia existenței lor, ci contemplând fără să contemple (la) adevărata existență. Doar fiind.

Ca la un concurs, cel mult. Cam ca acelea în care ne ținem respirația pentru a vedea care rezistă cel mai mult fără aer. Așa și aici. Cât rezistăm fără să gândim? Cât reușim să fim?

Volumul este construit, cu precădere, din versuri scurte (albe sau colorate cu rimă) care creează ceea ce eu numesc „micro-poeme”. Pilulele concentrate și eficace sunt mici, se știe, iar autorul își demonstrează, prin Gândesc, deci nu exist, abilitățile deosebite de miniaturist al cuvintelor. Un exemplu bun este construcția „Obiectiv și subiectiv”:

Cu cât vrei să schimbi lumea, cu atât nu te poți trăi pe tine.

Cu cât te poți trăi pe tine, cu atât lași lumea în pace.

– Dar nu ne lași în pace cu rahatul tău cu lămâie?

– Pentru că vorbesc despre schimbare și trăire la modul general, ca să fiu obiectiv.

– Și dacă puteai să fii subiectiv?

– Nu mai scriam cartea, lăsam lumea în pace și mă trăiam pe mine

 

După cum se poate observa, concluzia e firească și naturală, la fel ca rahatul cu lămâie. Adevărul stă în lucruri simple, nu în complicații, nu în schimbări de dragul schimbărilor și cu atât mai puțin în căi egotice. Putem trăi în adevăr dacă ne lăsăm „înecați” de el și nu scoatem capul afară, cu disperare. Presupun.

Micro-poemele cărții conțin dialoguri, sunt inedite și nu comportă vreo regulă oarbă. Vin pe calea proprie a autorului,de presupus un om eliberat. De ce presupun atât? Pentru că știu.

Revenind la carte, apreciez umorul, ironia, auto-ironia și pasiunea pentru jocul de cuvinte ale autorului, limba română fiind foarte generoasă în acest sens, dar apreciez și ancorarea în prezent și substraturile moralizatoare ale unor micro-poeme. Îndrăznesc să dau altă exemplificare:

Oameni și melci

Oamenii sunt ca melcii: își duc în spate nefericirea;

Diferența este că sunt mult mai rapizi – în a se bucura de viață;

Nu oamenii, că au nefericire, ci melcii, că au doar cochilie”.

 

Observăm, în carte, toate temele cu care, din păcate, rezonăm: impactul televizorului, viața la oraș, mania psihanalistă, o mare parte a lucrurilor din jur pe care nu le vedem zi de zi, dar toate în lipsa unui pronostic trist, ci cu plinătatea speranței vindecării. De ce? Pentru că deja am luat hapul, citind. Ființăm, chiar și pentru scurt timp.

Toate acestea pentru că „propoziția de mai sus este o oglindă, care tocmai s-a spart prin propoziția de mai sus. Când constați oglinda, nu mai este; când este, nu are cine să constate”.

Vă doresc călătorie plăcută!

titlu: Gândesc, deci nu exist – 101 dulcezenii de acrit mintea

autor: Matei Georgescu

editura: Cartea Daath

anul apariției: 2010

număr pagini: 106

Coperta_Gandesc deci nu exist420-500x500

foto: edituracarteadaath.ro

2 răspunsuri la “O călătorie spre Miraculosul Nimic”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: