În căutarea Armoniei, codexul căutărilor (re)găsite

Cum se începe un articol despre o carte care te-a impresionat până-n străfundul sufletului? Nu, nu sunt vorbe mari, cel mult mijlocii și… da, cred că am o idee. Se începe cu o observație (personală). Din toate cărțile pe care le-am citit până acum, mi-am dat seama că cele mai impresionante și memorabile nu au fost cele risipite pe sute de pagini, dimpotrivă, cele cu un număr redus de cuvinte au întotdeauna darul de a atinge cu putere spiritul. Îmi dă dreptate volumul avut în discuție azi – „În căutarea Armoniei”, scris de Ioan Gyuri Pascu.

Mi se întâmplă ceva curios și foarte rar atunci când îl citesc pe Gyuri. Am un sentiment pe care nu l-am experimentat decât cu un singur scriitor, până acum. Un sentiment de plinătate care mă învăluie de cum încep citirea. Reușește să mă facă să port cu mine o mirare crescândă, pe tot parcursul lecturii. Așa am simțit și la volumul „Purtătorul de cuvinte” și am sentimentul că am să mai experimentez asta de câteva ori… tot cu el. Lucrul ăsta nu se explică, doar se împărtășește.

Dincolo de experiența mea de citire cu Gyuri, volumul „În căutarea Armoniei” mi-a mai dat și alte motive de apreciere. Cartea în sine e o lucrătură de armonii delicate, ca și când ar fi fost manufacturată în stilul codexurilor din Evul Mediu. Ca un „pateric medieval”, un alt termen pe care l-am primit de undeva, în timpul citirii, pentru a-l dezvălui.

În viziunea mea, „În căutarea Armoniei” reprezintă un curriculum vitae literar al omului Ioan Gyuri Pascu. Unul pe care ar trebui să-l citim mulți pentru a-l „angaja”, mai apoi, în sufletul nostru cu normă întreagă, locul unde va mai dăinui Gyuri încă multă vreme de acum încolo.

Mai exact, cartea redă o parte din reflecțiile adunate într-o viață de om, toate așezate, pagină după pagină, după un anumit tipic sau lăsate libere, pentru a exprima parcursul. „Am făcut această adunare de învățăminte trase de mine pe drumul anevoios al vieții pământești, căci le-am simțit folosul întru propria-mi creștere spirituală. M-am gândit apoi, că mulți alții și-ar putea regăsi propriile reflecții în aceste cuvinte, sporindu-și astfel curajul de a continua pe Cale”. Citatul, extras din preambulul cărții, prin cuvintele autorului, nu spune nimic altceva decât faptul că omul a scris pentru a împărți (sau invers). Gyuri împarte cu generozitate, se dă cu totul nouă și sieși, cu culori și ilustrații (creații ale talentaților Uca Maria Iov, Nicu Marcu și Alina Iulia Popescu), numai să(-l) putem vedea și primi. (Îl) Primim?

Despre generozitate spune așa: „Generozitatea nu se măsoară în bunuri, ci în fapte. Nu alege ținta generozității tale, căci atunci se cheamă că acționezi din interes” pentru că „Gândurile au o putere foarte mare. Absența lor are una și mai mare”.

Asemenea rânduri par ușor de citit, totuși mie mi-au trebuit pauze, din când în când, pentru că m-am simțit copleșit de greutatea adevărului în stare pură pe care-l poartă fiecare din ele. O pauză cât o meditație. Apropo, Gyuri spune și despre meditație. „Meditația este paradisul viselor adevărate. Aici se întâlnesc visul, visătorul și cel ce le observă”.

ICA1

Mi-a plăcut mult viziunea autorului asupra unor fenomene ale vieții, cu alte cuvinte, mi-a plăcut calea lui Gyuri. E dătătoare de liniște, din câte am simțit eu. De exemplu, mulți fac din moarte un tabu, însă Gyuri o vede ca pe un promontoriu când spune că „Moartea este promontoriul pe care se odihnește pescărușul din tine”. Esența unor zbateri milenare apare restrânsă, aici, la o imagine. Vedeți? Doare? Păi, și durerea are locul ei în cartea de care vă spun:

„- Am o durere în suflet și nu știu cum să scap de ea.

– Nu poți scăpa de nimic ce este al tău. Un părinte își iubește copiii fie că sunt buni, fie că sunt răi. Durerea e copilul minții tale”.

Eu merg mai departe și spun că durerea este copilul care cântă aproape încontinuu în mintea noastră. Nu ne place melodia? Schimbăm melodia sau copilul?

Că veni vorba de muzică, v-am spus că îmi place Wagner? Poate mi-o fi zburat vorba și n-am reușit s-o împart. Vorbele zboară, muzica rămâne, iar Gyuri spune: „Muzica e ca viața. Trebuie trăită; Muzica lui Bach e catedrala, muzica lui Mozart e lumânarea ce arde, muzica lui Beethoven e omul ce se caută, muzica lui Wagner e înțeleptul ascuns în inima răzvrătitului”.

Frazele sale capătă efect de domino, uneori. Nu se dărâmă, ci se completează înspre răspuns.

ICA2

Tot acest efect în lanț e apanajul înțeleptului care a dat filosofia pe lumină. Ce târg frumos! „Filosoful speculează, savantul demonstrează și pipăie, iar înțeleptul tace, trăind lumina”.

Las filosofia deoparte și vă propun din tot sufletul să vă scăldați în apele line și prietenoase propuse de Ioan Gyuri Pascu, pe fluviul Armonia, încă o formă reliefată a Vieții.

„Așa și vorbele pe care le-ați citit în această carte, nu sunt decât mici luntrii care să vă ajute să navigați pe fluviul prezentului continuu, mici unelte care să vă ajute să-l curățați acolo unde copiii egoului vostru l-au poluat. Fie ca să găsiți Armonia care nu este altceva decât Lumina din care am pornit pentru a juca jocul întoarcerii la Ea!”

 

titlu: În căutarea Armoniei

autor: Ioan Gyuri Pascu

ilustrații grafice: Uca Maria Iov, Nicu Marcu și Alina Iulia Popescu

editura: Cartea Daath

anul apariției: 2005

pagini: 60

Reclame

7 gânduri despre „În căutarea Armoniei, codexul căutărilor (re)găsite

  1. Foarte frumoasa prezentarea, mi-a mers la suflet. Vă felicit pentru articol!

    – am găsit două cărți disponibile pe site-ul ,,Cartea Daath”: „În căutarea Armoniei”, și ,,Purtătorul de cuvinte”. Imediat am dat comanda. Vă mulțumesc foarte mult. Abia aștept să le citesc.

    Cu admirație

    1. Cu mare drag. Eu vă mulțumesc pentru cuvinte! Mă bucur mult că v-a ajuns la suflet. Lectură plăcută! 🙂

      1. Și eu mă bucur🙂 Abia aștept să le primesc!
        Mulțumesc mult!

  2. Multumesc, Mihai! Frumoase marturisiri-impresii! Iata ca si dupa 13 ani de la aparitia acestei carti, si inca are acelasi efect asupra cititorilor sinceri! „Eu sunt un cititor ingenuu” obisnuia sa spuna Gyuri. „Nu citesc niciodata prefetele, cuvintele inainte, recenziile, recomandarile altora. Daca ma atrage, citesc orice carte, recomandata sau nerecomandata. Daca nu… nu.” Sunt sigura, insa, ca s-ar fi bucurat sa-ti citeasca gindurile!

    1. 🙂 mulțumesc, Daniela! Chiar dacă mai scriu impresiile pe care le încerc la citirea unei cărți, rar citesc prefețe, recenzii ș.a.m.d. Din acest punct de vedere mă asemăn cu Gyuri. Și eu m-aș fi bucurat să-l fi cunoscut pe Gyuri și să discutăm câteva din ideile cărților sale. Mă voi mulțumi să recitesc unele rânduri însemnate, atunci când voi simți nevoia. Mulțumesc pentru șansa de a-l fi citit!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Gradina de hartie

povestiri, eseuri, insemnari politice

Literatura pe tocuri

Te invitam in lumea misterioasa a cartilor!

Endorfinul

Diminueaza perceptia durerii - Genereaza fericire !

Rânduri cu dichis

by Literatură pe tocuri

Blogaritm

Aici traiesti un timp in timpul meu.

Poeme nemuritoare

„Poezia este o artă care doare. Doare atât cât doare arta. Toată arta la un loc nu ustură însă aşa de tare ca poezia.”

BookishThoughts

A book is a dream that you hold in your hand

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Cuvinte ascuţite

Cultura la control!

A reader has no favourite book

Trebuie să fac ceva ca să am scuză că nu fac ceea ce trebuie de fapt să fac. Şi îmi plac cărţile. Asta sună promiţător.

My happy jar

All you need is less

clipe traite

Carpe Diem!

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close