Un Rabindranath pe zi… (2)

Alerg, precum aleargă în umbrele pădurii

un sprinten mosc, sălbatic căprior,

înnebunit de propriul lui parfum amețitor.

Noaptea-i o noapte-a lunii mai, pe la mijloc,

iar dinspre miazăzi răsuflă adieri de foc.

Pierd drumul și colind aiurea

și caut ceea ce nu pot avea

cutreierînd pădurea.

Cu-atît mă laud:

găsesc mereu ceea ce nu caut. 

 

Din piept îmi iese, dănțuie

icoana propriei dorinți ce mă înlănțuie!

Vedenia ei luminoasă-mi zboară-n față –

încerc s-o prind în brațe,

dar ea mi-o ia-nainte,

lăsîndu-mă ca-n ceață…

Cu-atît mă laud:

eu caut ceea ce nu pot avea,

primesc mereu ceea ce nu caut.

 

tălmăcire: George Dan

7cfbbd8e68178a5538dee9aa084b7209

foto: Pinterest

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: