GRITA
Amor llegado que hayas a mi fuente lejana,
cuida de no morderme con tu voz de ilusión;
que mi dolor oscuro no se muera en tus alas,
que en tu garganta de oro no se ahogue mi voz.
Amor – llegado que hayas
a mi fuente lejana,
sé turbión que desuella,
sé rompiente que clava.
Amor, deshace el ritmo
de mis aguas tranquilas;
sabe se el dolor que retiembla y que sufre,
sábeme ser la angustia que retuerce y grita.
No me des el olvido.
No me des la ilusión.
Porque todas las hojas que a tierra han caído
me tienen amarillo de oro el corazón.
Amor – llegado que hayas
a mi fuente lejana,
tuérceme las vertientes,
críspame las entrañas.
Y así una tarde – Amor de manos crueles –
arrodillado, te daré las gracias.
Pablo Neruda
STRIGĂ
Iubire, de îndată ce vei fi sosit la izvoru-mi îndepărtat,
ai grijă să nu mă înțepi cu glasul tău din iluzii;
să nu-mi sting durerea întunecată în aripile tale,
să nu-mi răgușesc vocea în gâtlejul tău aurit.
Iubire, de îndată ce vei fi sosit
la izvoru-mi îndepărtat,
fii volbură ce dezbină,
fii liman ce împlântă.
Iubire, desfă ritmul
apelor mele liniștite;
Află-te durere ce vibrează și plânge,
să știi să-mi fii neliniștea zvârcolită, și strigă.
Nu-mi da uitarea.
Nu-mi da iluzia.
Căci toate frunzele căzute pe pământ
îmi umple inima cu aur.
Iubire – de îndată ce vei fi sosit
la izvoru-mi îndepărtat,
răstoarnă-mi urcușurile,
rănește-mi dedesubturile.
Și astfel, într-o seară – iubire din gheare feroce –
îngenuncheat, îți voi aduce mulțumiri.
traducere și adaptare: Mihai Cotea
Colțul Cultural 