Pe unde-s drumuri mai bătute,
pe-acolo îmi pierd drumul.
În apa largă, în albăstrimea cerului
nu-i nicio urmă sau cărare.
Calea-i ascunsă de aripile păsărilor,
de focurile stelelor,
de florile-anotimpurilor trecătoare.
Și propria mînă mi-o întreb
dacă-n sîngele ei se ascunde
lumina căii nevăzute.
Colțul Cultural 