Barbarii – Un film necesar

N-am mai scris de multișor despre cum a fost la un film, așa-i? Știu, m-am concentrat pe alte lucruri, dar cred că a sosit momentul să cotesc (c-așa mi-e numele, nu?). În primul rând aș vrea să spun două lucruri: 1. Încă mă uit la filme, chiar dacă n-am scris despre ele (despre unele regret că nu am scris); 2. încă sunt fan cinema românesc. Cu riscul de a mă plesni peste piept până-mi va țâșni virtualul sânge peste virtualul text, am s-o tooot spun. Uite că noul film, scris și regizat de Radu Jude, (un profesionist pe care-l găsesc tot mai interesant), Îmi este indiferent dacă vom intra în istorie ca barbari (var. Barbarii), mi-a dat avântul necesar.

Țineam mult să văd acest film pentru că abordează o temă pe care am aprofundat-o un pic în facultate, dar, mai ales, spune lucrurilor pe nume, un exercițiu necesar la an centenar (pam pam).

cinemagia

foto: Cinemagia

De ce consider că merită urmărit acest film? Voi reda opinia mea punctual, că tot ne grăbim cu textele și preferăm imaginile în locul lor (vor fi și imagini).

SPOILERS ALERT

  1. Tema filmului își propune să facă un lucru diferit în acest prea festiv 2018 – să ne întoarcă privirea spre noi. Deci, să ne coboare cu picioarele pe pământ. De ce n-am face și asta dacă am făcut până și-un referendum în 2018 (trofeul „prețios” al esenței românismului 🙂 ). Dincolo de păreri și festivități patriotarde, iată o operă care-ți va oferi ocazia să te întrebi despre tine, ca român.
  2. Tema masacrului de la Odessa este extrem de puțin discutată, poate chiar și la nivelul istoricilor. Sînt lucruri care ne jenează auditiv, vizual, sentimental etc.etc. dar fără de care imaginea noastră, ca popor, n-ar fi sinceră. Grație absolvirii unei facultăți de istorie, am avut de-a face cu mare parte din informația care se oferă aici marelui public. Unde am auzit despre magnitudinea asasinatelor efectuate de români la Odessa? În Spania, nu la noi (sîc), prin intermediul unui schimb de experiență. Deci, să ne servim și cu vitamina D (de la detașare) din film, avem carențe aici.
  3. Barbarii nu a apăsat la podea pedala transmiterii mesajului său , ci a marșat pe comunicare (nepartinic, istoricește). Ăsta e alt exercițiu unde sîntem corijenți. Comunicarea publică, dragilor. Dacă filmul a incitat la ceva, atunci a incitat la comunicare. Extrem de multe scene se bazează pe filosofare și pe introspecție.
  4. Filmul nu-și duce-n spate sensul cu obstinație. Adicătelea mai e și altceva pe lângă film. De exemplu, povestea de dragoste(?) dintre Mariana (Ioana Iacob) și pilotul (Șerban Pavlu). De altfel, povestea lor se pliază, pe alocuri, foarte frumos pe tema filmului. Să fi fost determinarea Marianei un soi de surogat pentru neîmplinirile sale afective?
  5. Scenariul pare construit într-un stil care-n literatură poartă numele de povestire în ramă, or ceea ce face Radu Jude e un lucru și mai bun, pentru că optând prin a reda construcția viitorului spectacol din film spectatorilor, alege să dea perdeaua ficțiunii la o parte și mai tare și să împărtășească tot ceea ce implică nașterea unui spectacol, de la concept la mizanscenă, în paralelism cu nașterea unei națiuni (noi), de la cum ne construim idealurile și valorile pe care ne bazăm până la cum le aplicăm în realitate (căci una e harta și altu-i teritoriul).johannasburg punctro (johannasburg.ro)
  6. Alegând să facă toate cele descrise-n punctul 5, creatorul a mai scos ceva la iveală – complicatul angrenaj (încă infestat ideologic) al aprobării unui spectacol finanțat din bani publici. Nu orice se poate spune într-un spectacol finanțat de la buget! Să ținem cont de faptul că Mariana s-a luptat ca un leu pentru ideile ei și pentru forma pe care le-a dat-o, trecând peste domnul Movilă( personajul lui Nicolae Dabija), un om uns cu toate alifiile, extrem de savuros (aș îndrăzni să spun că din acest punct de vedere a furat atenția asupra sa, o combinație superbă între dialectica scrisă cu o finețe rotundă de către Jude, ca scenarist, și între farmecul personajului în sine).
  7. Un moment care ne-a trădat. Vorbesc aici despre un moment din film care ne-a trădat totalmente concepțiile din prezent. A existat un minut de Q.E.D. al filmului, cel în care, în spectacolul Marianei, se reconstituia (ce frumos omagiu simbolic adus de Jude lui Pintilie prin ideea reconstituirilor, ca un salut între generații sau o preluare a ștafetei) o execuție efectuată de trupele românești asupra evreilor din Odessa. Toți înșirați la pământ (în piața Revoluției!) , disperați, soldații în jurul lor, cu arme ațintite, public în jur când, la un moment dat, conform scenariului spectacolului din film, un „evreu” dă să evadeze și se îndreaptă spre public, moment în care cei din public l-au prins bine și l-au predat „soldaților”. O imagine care spune tot.                                                                                                                                           classicradio puncrro (clasicradio.ro)
  8. Ioana Iacob (m-)a convins total cu jocul său actoricesc. Și nu vorbesc doar de mine, ci și de ceilalți din sală, pentru că la finalul filmului, moment de stupoare. Un moment pe care nu l-am mai trăit niciodată. După ce pe tot parcursul filmului lumea a tăcut mâlc (cu excepția scenelor comice, unde râsul era contagios), la apariția genericului de final, toți au rămas blocați pe scaune. Eu îmi strângeam haina liniștit, dar în jur lumea era înghețată (digerau ceea ce primiseră?!). Asta înseamnă terapie de șoc într-un domeniu (cinematografia, teatrul, artele) care are tot dreptul s-o facă.
  9. Scenariul este cu atât mai curajos cu cât, pe lângă dezbrăcările noastre ca popor, se efectuează și dezbrăcarea simbolurilor noastre naționale: primul Eminescu, apoi Ioan Slavici (doi antisemiți notorii despre care știu, iarăși, mâna studenților de la istorie și-acum, iată, o Românie întreagă) și terminând cu gen.Antonescu (via Nicolae Paulescu). Ascunși sub diferite veșminte, toți părem fără de pată, dar în momentul când le lăsăm deoparte, ar fi cazul să ne împrietenim cu noi, cei din oglindă (a, da, bine punctat și episodul Nicolaescu vs. istoria României în filmul „Oglinda”). mareleecran punctnet Silviu Ghetie (mareleecran.net; credits: Silviu Gheție)
  10. În continuarea dezbrăcărilor de la punctul de mai sus, iată că nuditatea totală și frontală, prezentată în film (Mariana și pilotul) comportă un motiv bine întemeiat. Ea face parte din personajul Marianei și, coroborată cu cea a pilotului și a unor replici dintre ei pe teme istorice, mesajul transmis ar fi: istorie adevărată vom putea face, însă numai în curu’ gol (sîc!), fără acoperăminte.
  11. Cârcoteala mea se leagă de un lucru care-mi pare mai degrabă amuzant decât deranjant. În mai multe scene, Mariana apare în cadă cugetând și sorbind dintr-un pahar cu vin. Oare Mariana, draga de ea, are inspirație doar în cadă sau era prea de tot s-o spunem pe aia dreaptă: ideile bune ne vin pe WC?! :))

Extrem de bucuros pentru șansa de a-mi revitaliza viziunile, dar mai ales  încântat că există un om ca Radu Jude, un adevărat recuperator istoric, care și-a asumat foarte inteligent acest rol social-artistic de a (ne) reprezenta imaginea celor ce sîntem și, în ultimă instanță, de a ne accepta cu bune și cu rele.

Probabil cel mai bun film al regizorului de până acum. În continuarea temelor prezentare în Aferim!, Inimi cicatrizate și Țara moartă, Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari (titlul ascuțit al cinismului sănătos cu care azi ne tăiem zdrențele mincinoase) merită toată atenția noastră într-un an în care ne-am cam delăsat lui „noi sărbătorim, nu gândim”.

Nu știu dacă ia Oscarul, dar Oscarul meu îl are deja.

TRAILER

Publicitate

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: