Când ziua mi-era dulce vremea mi-era
(a)mică
parcă să zburd
șchiop îmi plăcea pe flacăra boltită
unde cu pofta
la crepuscul
dintr-o mie de alte fețe o vedeam pe-a ta
presimt că lumea te-a închis
în sticlă
doar zeii te pot bea
ispită
unde-ți dispar lacrimile când am clipit
păliseși văzându-mă schimonosit
cum
dar
oare
tu chiar uiți
(că într-o doară)
ne-am iubit
și cei
ce-au viață-n secundar se pot iubi schimbând macazul
pe-al vieții peron principal
și ce-i
acolo ne e locul
pe tocul armei din răchită să mă-mpuști iar
cu răbdare să ne-ntindem
pe pirită să donăm lumii copilul
coca dospită
din straie ponosite din foi
litere din mită
dragostei sortită
Colțul Cultural 