Florilegio: 11. DESPEDIDA / DESPĂRȚIRE

DESPEDIDA

 

Quizás cuando me muera,

dirán: Era un poeta.

Y el mundo, siempre bello, brillará sin conciencia.

 

Quizás tú no recuerdes

quien fui, mas en ti suenen

los anónimos versos que un día puse en ciernes.

 

Quizás no queda nada

de mí, ni una palabra,

ni una de estas palabras que hoy sueño en el mañana.

 

Pero visto o no visto,

pero dicho o no dicho,

yo estaré en vuestra sombra, ¡oh hermosamente vivos!

 

Yo seguiré siendo,

yo seguiré muriendo,

seré, no sé bien cómo, parte del gran concierto.

Gabriel Celaya

 

DESPĂRȚIRE

Când voi muri, poate,

vor spune: era un poet.

Și lumea va străluci fără de conștiință, mereu frumoasă.

 

Poate n-ai să-ți amintești

cine-am fost, dar în tine răsuna-vor

anonimele versuri semănate cândva.

 

Poate n-are să rămână nimic

din mine, niciun cuvânt,

niciunul din aste cuvinte pe care le visez în ziua de mâine.

 

Însă văzut ori nevăzut,

spus ori tăcut,

voi fi în umbra voastră, oh, prea viilor!

 

În continuare voi fi,

în continuare voi muri,

voi fi, într-un fel sau altul, parte a mărețului concert.

tălmăcire: Mihai Cotea

florilegio png

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: