Colecția DH: (5) Transcenderea nivelurilor conștiinței

În cea de-a șasea carte a seriei eponime, (MD. phD.) David Hawkins  conferă volumul său unui scop nobil – eliberarea spiritului uman.

Cartea Transcenderea nivelurilor conștiinței- scara spre iluminare  a apărut în România la editura Cartea Daath,  în urmă cu unsprezece ani, la doar un an după lansarea din Statele Unite.

Dacă scopul disertațiilor anterioare a fost acela de explorare și explicare a unei noi tehnici de cercetare științifică bazată pe conștiință, respectiv aplicațiile pe care le comportă aceasta, Transcenderea nivelurilor conștiinței dorește să fie mai degrabă un „manual practic decât o analiză comprehensivă, așa cum a fost în cărțile anterioare (de exemplu secțiunea Întâia din Adevăr versus falsitate )”. Cu siguranță că, aflați deja la al șaselea volum, o mare parte a principiilor au fost deja prezentate și răs-prezentate anterior, însă cartea de față se adresează, printre altele, căutătorilor care încă nu reușesc să (se) găsească. Așadar, cu acest volum, ne întoarcem la focusarea asupra individului și a blocajelor pe care un discipol spiritual le poate întâlni pe cale.

Volumul începe gradual și tot astfel are să continue, capitol după capitol, fiind conceput după scheletul nivelurilor conștiinței, analizate și descrise în amănunt.

Încă de la debut, autorul abordează o problematică extrem de interesantă. Acesta descrie viața, sub nivelurile 200 ale conștiinței, prin cuvântul rapace. Ținând cont că acesta repetă deseori (și de câteva volume încoace) faptul că marea majoritate a omenirii din zilele noastre (peste 70%) calibrează sub nivelul 200, e de avut în vedere acest cuvânt. De asemenea, calibrând diferite animale și specii de animale, David Hawkins conchide că cele aflate sub pragul de 200 și-ar dobândi energia de pe seama celorlalți, pe care-i consideră rivali – „Până la nivelul 200 al conștiinței, viața este, prin urmare, plină de rivalități și interese personale (…) posesivă, competitivă, ostilă și, în expresiile sale extreme, agresivă și crudă”.

Privind asupra calibrărilor din regnul animal, nu am putut să nu observ o diferență semnificativă între o specie în starea ei naturală și una dresată. „În asta să constea progresul?” v-ați putea întreba. Totul e discutabil, zic.

45491614_351934408707025_3987422061076152320_n

Poate ar mai fi util de menționat faptul că stră-strămoșii noștri, Homo Neanderthal, Homo Erectus și alții, au calibrat, la măsurare, abia în jurul nivelurilor 80-85 (Durere & Suferință Co.). Dar oare ei știau ce experimentează? Cum percepeau? Poate ca pe un stil de viață, fără atâtea probleme pe care noi ni le facem azi… cine știe?!

Mergând mai departe, aflăm că rușinea (nivelul calibrat ± 20) se apropie periculos de mult de moarte. Totodată, laolaltă cu toate stările și emoțiile ce calibrează sub nivelul 200, autorul a prezentat un tablou clinic, un punct de vedere al specialistului, cum ar veni, de care m-am bucurat foarte mult, pentru că e deosebit de util. Tot la capitolul Rușinea, aflăm că „Freud a postulat existența unui instinct intrinsec al morții pe care l-a numit Thanatos, (…) ce este adânc îngropat în inconștientul primitiv, de unde exercită o influență potențială ce poate fi consolidată prin îndoctrinare (piloții kamikaze, teroriștii islamici, sinuciderile în masă ale sectelor)”.

Dacă rușinea este bazată pe experiențe traumatice din trecut, e bine de știut că, după spusele domnului Hawkins, memoria și amintirile nu vin din realitate, ci din percepția noastră din momentul respectiv, or a experimenta această senzație la mâna a doua, a treia ș.a.m.d., nu e altceva decât a te înspăimânta la vederea sperietorii din lanul de porumb.

Din păcate, există culturi întregi bazate pe precursoarea fricii, vinovăția, așa cum reiese din citatul următor:

45562621_648170648917236_3777469259190370304_n

Soluția depășirii culpei stă în rugăciune, reaplecarea spre valorile spirituale, conștientizarea dificilei condiții umane și… umorul 🙂 Culpa este polivalentă și, din păcate, cel mai des este exploatată în religie, sub forma a ceea ce se numește păcat sau dualitatea bine/rău.

Dacă acestea vă lasă indiferenți, pe mine nu m-a lăsat rece un anumit citat cu privire la indiferența parentală, o chestiune care, din păcate, lovește tot mai multe suflete tinere în societatea actuală.

45435779_506067216575353_4321139426542485504_n

Să nu disperăm și să ne păstrăm optimismul. Nu degeaba se spune că „nenorocirea omului este oportunitatea lui Dumnezeu”. A ce sună asta? A abandonare. Să gustăm!

De fapt, de multe ori ne e teamă de frica însăși, ca reacție fiziologică, emoțională și experiențială… așa se creează un lanț. De la frică la altă verigă, dorința. Dorința de acumulare și lăcomia sunt insațiabile, ca un vierme din care tai (cu amendamentul că în cazul dorinței adăugăm… o altă dorință), iar el continuă să crească (să genereze alte dorințe). În concluzie, lipsa este doar o percepție, dar când te abandonezi dorinței de acumulare, următorul pas este furia, iar dincolo de ea se află mândria. Emoțiile noastre sunt ca un apartament tip vagon, așa-i? Noi trecem din cameră-n cameră, din emoție în emoție, fiind conștienți (la nivelul eului) că toate percepțiile și interpretările noastre asupra vieții sunt reale=adevărate.

Să mergem dincolo de prag și să vedem, în schimb, care este dinamica eului în Acceptare. La acest nivel (350!), umilința realizează că umanitatea a putut supraviețui foarte bine și fără sfaturile sau opiniile unora.  Viața își pierde falsa valoare și-și acceptă adevărata putere, prin renunțarea la egoism. Pentru asta, „mai este necesar să realizăm că a nu condamna nu este același lucru cu a tolera”. E ușor de zis, dar nu e imposibil de realizat, iar odată parcurs acest pas, tranziția spre depășirea dualității lineare stă doar în schimbarea punctului central de interes – de la calitățile descriptive ale celui observat spre cele subtile ale observatorului. Aici, lumea se vede altfel, iar dinamica eului în iubire (niv. 500) e cu totul aparte și vine, printre altele, cu renunțarea la tendința de a judeca!

45543887_960262774167751_6152053361710465024_n

La final, realizarea Sinelui nu e separată de cei din jur, ci are loc o identificare a acestuia cu Conștiința și Divinitatea. Cum? Cum altfel decât prin simplitate?

Această prezentare necesită JavaScript.

titlu complet: Transcenderea nivelurilor conștiinței – scara spre iluminare

autor: David R. Hawkins

traducător: Robert Malischitz

editura: Cartea Daath

an apariție: 2007

nr. pagini: 349

 

transcenderea tsp

foto: Cartea Daath

3 răspunsuri la “Colecția DH: (5) Transcenderea nivelurilor conștiinței”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: