Florilegio: 13. MAÑANA/ DIMINEAȚĂ

Y la canción del agua

es una cosa eterna…

 

¡Qué armonías derrama

al brotar de la peña!

Se abandona a los hombres

con sus dulces cadencias.

 

La mañana está clara.

Los hogares humean,

y son los humos brazos

que levantan la niebla.

 

Eschuchad los romances

del agua en las choperas;

¡son pájaros sin alas

perdidos entre hierbas!

 

Los árboles que cantan

se tronchan y se secan.

Y se tornan llanuras

las montañas serenas.

 

Más la canción del agua

es una cosa eterna…

Federico García Lorca

 

Iar cântul apei

e ceva etern…

 

Ce armonii răstoarnă

răsărind din stâncă!

Se abandonează-n oameni 

cu dulcile-i cadențe.

 

Dimineața-i senină.

Căminele fumegă

și fumurile-s brațe

ce saltă ceața. 

 

Ascultați idilele

apei printre plopi;

sunt păsări fără de aripi

pierdute printre pajiști. 

 

Arborii ce cântă

se spintecă și usucă.

Și se întorc câmpii 

liniștiți, munții.

 

Dar cântul apei

e ceva etern…

tălmăcire: Mihai Cotea

 

florilegio png

 

 

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: