LA COMPRA DEL ASNO
Ayer por mi calle
pasaba un borrico,
el más adornado
que en mi vida he visto.
Albarda y cabestro
eran nuevecitos,
con flecos de seda
rojos y amarillos.
Borlas y penacho
llevaba el pollino,
lazos, cascabeles
y otros atavíos.
Y hechos a tijera
con arte prolijo
en pescuezo y anca
dibujos muy lindos.
Parece que el dueño
que es, según me han dicho,
un chalán gitano
de los más ladinos,
vendió aquella alhaja
a un hombre sencillo;
y añaden que el pobre
le costó un sentido.
Volviendo a su casa,
mostró a sus vecinos
la famosa compra,
y uno de ellos le dijo:
„Veamos, compadre,
si este animalito
tiene tan buen cuerpo
como buen vestido”
Tomás de Iriarte
TÂRGUIALA MĂGARULUI
Ieri, pe strada mea,
un măgar trecea,
cel mai decorat
ce-am văzut vreodat’.
Samar și căpăstru
erau nepurtate,
cu franjuri de mătase
galbene, roșcate.
Penaje și ciucuri
asinul avea,
lanțuri, clopoței
și alte brizbrizuri.
Iar cu mare artă,
din foarfece făcute,
pe gât și pe pulpe
desene drăguțe.
Pare că stăpânu-i,
din ce mi s-a zis,
i-un îmblânzitor țigan
dintr-acei metis,
ce-și vându dichisul
unui om simplu;
însă pârlitul
îi luă tot câștigul.
Întorcându-se el acasă,
vecinilor le-arătă
ceea ce târguise,
când unul zise:
„Să vedem, cumetre,
de animalul ăsta
e pe-atât de îndesat
pe cât e de bine ornat…”
tălmăcire și adaptare: Mihai Cotea
Colțul Cultural 