În palma Evei, DE CE-uri pentru iubit

Poemele Natașei Valentina Roman sunt calde și inteligente, dar mai ales sensibile. Cum poate fi inima unui poet dacă nu sensibilă, ca cea mai fină pânză? Multe poeme din volumul „În palma Evei” m-au impresionat. Deși am citit acum câțiva ani volumul, încă mi le amintesc:

14380029_783314545105000_6460479675826682929_o

foto: Facebook

„Măști”, pentru că le purtăm fiecare și îndemnul Natașei de dezbrăcare a sosiei convenționale m-a convins.

„Chintesența lumii”, pentru ochiul drept și cald al Evei care formează o imagine superbă cu tâmplele mele și pentru imaginea de pe copertă, la care m-a dus cu gândul de la bun început în acest poem.

„Striptease diurn”, pentru că e foarte funny și pentru că îmi amintea de relația pe care o aveam cu o persoană apropiată în care ne vorbeam despre tot, practic ne dezbrăcam zi de zi.

„Înainte de”, pentru că imaginea facerii, expuse de poetă, cea care „geme a toate durerile lumii”, mi-a răspuns ideilor mele despre toți acei copii medaliați la olimpiada vieții, care au venit dintr-o rostogolire de lumină și din carnea crescută din nori. Pentru că e despre fiecare, despre durerea și facerea noastră, ca spirite de lumină.

„5 minute” e fascinația femeii albastre ai cărei ochi îi simți și  e o descriere perfectă a iubirii vieții.

„Cerc” e o altă definiție a iubirii, mai succintă, mai adâncă și mai subtilă. „Cerc” e  simbolul îmbrățișării, al dragostei, văzut și deslușit doar de un suflet curat.

„Dor”,  pentru că veșnic mi-e/ne e dor de ceva, de fapt de existența noastră în nuanțe reflexive… mereu reflexive și ușor triste la prima atingere.

Toți suntem lupi”,  partea a doua cu precădere, dincolo de ipostaza nobilă a lupului, pe care cred că a avut-o în minte, eu am atins ipostaza profană, cea care devorează tot ce e lipsit de autentic, dar și cea care cerșește „privirea”, „cuvântul” lupului din celălalt seamăn… Această imagine puternică mi-a fost redată.

„Mâine” e povestea tristă de dragoste care închide ceruri prin stingerea ei. Mereu căutăm cu pașii noștri lumina celuilalt/ celeilalte și desenăm doruri cu unghiile, deoarece noi, prin noi, construim temple iubind și toată lumea știe ce înseamnă o viață fără iubire, fără construcția convingătoare a spiritului din tot… o ruină.

„Strigăt” e, cred eu, geneza noastră explicată poetic și cu multă dragoste de către un eu creator care-și strigă adevărul în cele patru zări.

„Urme” e un întreg univers adus la mărimea punctului. Prin acest poem eu simt că Natașa a reușit să comprime ideile milenare care ne compun până în ziua de astăzi și o serie de credințe reduse la înaltul statut al definiției juste și complete.

„Pași albi”… aici mi-am amintit mult de Dalí. E foarte abstract poemul și extrem de artistic. Acele mâini făcute să culeagă lumini vorbesc despre călătoria fiecăruia dintre noi pe acest pământ. Și dă o senzație de siguranță și înțelegere.

Cu „Zen”, Natașa a reușit să confere alinarea prin creionarea consolării oferite de Dumnezeu și a savorii date de caii, nobilii cai, ce mușcă cerul de flori, într-o metaforă care ne-ar putea explica pe noi la debutul universului.

„Decădere” mi-a dat senzația că vorbește mult despre abandon, abandonul ca crimă, prin acele „unghii crescute pe clanță” de pe poarta cu gratii. Abandonul spiritului și decăderea în necunoscutul negru și cleios al dezbrăcării de ființă.

„Mângâiere”, un alt micro-poem care vine să răcorească sinele de lacrimile arzătoare și arse de ploi, paradoxal, care ne brăzdează ființa prin dureri mute și personale. În ajutor vin rugile pământului, care brăzdează din cer tot acest conglomerat putred de false simțiri.

Și ultima, „Rugăciune”, pentru că înglobează, din nou, tot ce e mai curat într-o esență a iubirii care călătorește de pe sufletul fiecăruia spre tot ce merită a fi înconjurat de ea. Rugăciunea redată de Natașa e un tablou firesc de mare artă… arta de a trăi.

No spoilers here, just my feelings. Citiți și-o să simțiți!

15589909_861601247276329_1816620156788077440_n

autoarea; sursa: Facebook

Reclame

1 gând despre „În palma Evei, DE CE-uri pentru iubit

  1. A republicat asta pe Cronopedia.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Gradina de hartie

povestiri, eseuri, insemnari politice

Literatura pe tocuri

Te invitam in lumea misterioasa a cartilor!

Endorfinul

Diminueaza perceptia durerii - Genereaza fericire !

Rânduri cu dichis

by Literatură pe tocuri

Blogaritm

Aici traiesti un timp in timpul meu.

Poeme nemuritoare

„Poezia este o artă care doare. Doare atât cât doare arta. Toată arta la un loc nu ustură însă aşa de tare ca poezia.”

intedismind

A book is a dream that you hold in your hand

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Cuvinte ascuţite

Cultura la control!

A reader has no favourite book

Trebuie să fac ceva ca să am scuză că nu fac ceea ce trebuie de fapt să fac. Şi îmi plac cărţile. Asta sună promiţător.

My happy jar

All you need is less

clipe traite

Carpe Diem!

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close