Colecția DH: (8) Letting go

Nu cred că puteam găsi o manieră mai potrivită de a încheia acest an decât prin postarea recenziei la ultima carte a medicului David Hawkins, din seria care-i poartă numele. Letting go – Calea renunțării a apărut la noi, tradusă în limba română, în urmă cu aproape cinci ani, în 2014, la editura Cartea Daath.

Azi am să vă prezint câteva lucruri care m-au impresionat la acest ultim volum la recitire, carte prin intermediul căreia l-am descoperit pe autor pentru prima dată, într-o vară din 2016, la malul mării, atunci când aveam mai mare nevoie de mesajul transmis de acesta încă din titlu, la fel ca acum. Poate v-am mai spus că nu cred în coincidențe…

Primele pagini ale acestui volum sînt rezervate unei prezentări a cărții și traiectoriei autorului, realizată de cea care i-a fost editor, Fran Grace, ph.D, profesor de studii religioase și custode al Camerei de meditație a Universității Redlands, California, fondator și director al Institutului pentru o viață contemplativă din Sedona, Arizona. Dânsa își începe expozeul spunând: „Această carte pune la dispoziție un mecanism prin care ne putem accesa capacitățile înnăscute pentru fericire, succes, sănătate, bunăstare, intuiție, iubire necondiționată, frumusețe, pace interioară și creativitate”. O prezentare ce vine-n întâmpinarea cuvintelor autorului din prefață, unde ne prezintă scopul acestui volum, dezvăluindu-ne țelul principal care l-a mânat în toți anii săi de practică până la începerea scrierii acestei cărți, și-anume căutarea căilor cele mai eficiente de alinare a suferinței umane sub toate formele sale, lucrarea de față oferind o modalitate simplă și eficientă de eliminare a negativității și de eliberare, o tehnică ce constă dintr-un sistem de îndepărtare a obstacolelor și atașamentelor.

f1

Volumul e alcătuit din 21 de capitole, trei anexe și un capitol de prezentare a autorului. La fel ca-n cazul altor cărți semnate de David R. Hawkins, acesta a folosit și aici modalitatea incursiunii prin emoțiile dominante firii umane, descompunându-le și punându-le în fața tehnicii renunțării, prezentându-ne o manieră de a vedea dincolo, de a ne vedea pe noi într-o postură altfel, post aplicării tehnicii pe care el însuși a folosit-o pentru a se vindeca de mai multe afecțiuni fizice și/sau blocaje emoționale.

Sistemul medical are bubele lui cam peste tot: birocrație, nepăsare față de ființa umană, tratarea simptomatologiei, nu a afecțiunii/afecțiunilor corelate, roboteala fără de umanitate ș.a.m.d. Le știm, personal le-am simțit mai devreme decât aș fi vrut. „Toți sunt disperați”, spune domnul Hawkins, ei, noi suntem, lumea nu se mai oprește. Cum să se oprească mintea? Când să „avem timp” să renunțăm, nu doar să acumulăm?! Mai întâi să ne privim sincer. Mai apoi să ne ferim de cei care sînt convinși că au dreptate și fac binele cu orice preț. Să luăm în considerare dictoanele: „Cunoaște-te pe tine însuți” (Socrate), „Adevărul te va face liber (Evanghelia după Ioan)” și „Împărăția lui Dumnezeu se află în interiorul tău (Evanghelia după Luca)”. Putem începe. Acum putem începe.

Ce doare?

„Nici gândurile, nici faptele nu sînt dureroase, ci sentimentele care le însoțesc”. Sentimente pe care le reprimăm, poate pentru că sînt prea grele, prea atârnă din ele vinovăția și teama ori s-au făcut una cu ele. Reprimate, negate, blocate… protejate?! În jurul acestor intenții, să le zicem, se învârt principalele mecanisme mentale folosite de toți dintre noi atunci când credem că a nu simți e egal cu a tămădui. Nu e. Și-atunci, ce facem? Ne ocolim, de regulă. „Oamenii sînt îngroziți să se confrunte cu ei înșiși. Se tem până și de un moment de singurătate”. Da, pentru că și-n singurătate fugim după cineva/ceva să ne acompanieze în această stare prefăcută-n iluzia trecerii timpului. Și ce dacă trece?  Renunțarea nu înseamnă asta. Mecanismul ei presupune conștientizarea sentimentelor noastre, (să) le lăsăm să fie, (să) le trăim, (să) nu le schimbăm. Fără rezistență sau teamă. Doar renunțarea la control, urmărirea spectacolului…

f2

O modalitate practică de a conștientiza scopul emoțional ascuns de la baza unei activități oarecare implică un exercițiu-întrebare: pentru ce? Util, zic eu, și atunci când ne analizăm dorințele (a se citi așteptările) pe care ni le punem de la noul an. Vreau un job nou. Pentru ce? Pentru că vreau să câștig mai mulți bani. Pentru ce? Exercițiul duce la acel sâmbure din centrul nostru, cel despre care vă spuneam în altă recenzie. Să ne deschidem dorințele/ emoțiile ca foile unei cepe, căci orice emoție puternică (îndeajuns de puternică încât să nască o dorință) este un „conglomerat de emoții subsidiare”. (Remember, carte scrisă de un medic psihiatru!)

Odată descompuse foile cepei noastre mentale, putem aplica un instrument eficient propus de autor, și nu numai de el, ci și de alt medic reputat, cunoscut multora dintre voi, Viktor Frankl: crearea unui context diferit. Să-i dăm trecutului alt înțeles, să vedem dincolo de traume și suferință. Să vedem adevăratul dar. Ne plac darurile, nu? Lesne de înțeles de ce. În noi coexistă cel puțin trei ipostaze ale eului: copilul, adultul și părintele. Prin intermediul unuia ne bucurăm, sîntem naivi, copilărim, prin intermediul altuia abordăm operatorul „ar trebui”, ca să ne ghidăm alegerile spre ceea ce societatea admite ca fiind maturitatea. 🙂 O altă ipostază, firește. Ne legăm de ar trebui ăsta și când sîntem în concediu sau atunci când facem ceva ce ne place cu adevărat și ne podidește vinovăția pentru că ar trebui să fac altceva sau oricare alt motiv. Spiritul de competiție, efectul de burn out și consumerismul se nasc din cele două cuvinte. Occidentul, SUA și Coreea de Sud se ghidează după principiile astea. O fi bine, o fi rău…

Atenție la introducerea datelor!!! Am zis! Până la urmă, în viața asta oferim doar ce avem, nimic mai mult. Garbage in, garbage out? Da, în cazul mâniei. Iar o modalitate de prevenire a mâniei constă în luarea deciziei de neacceptare a deprecierii celorlalți sau de victimizare. Mulți trăim mânioși din fel de fel de „motive”, așteptând de la alții tot felul de lucruri pe care ei nu ni le împlinesc, iar asta ne scoate din sărite. So, let them go! Sînt doar opinii. Atât de iluzorii, încât nici n-am ști prea bine de ce am avut unele de-un fel ieri, altele de alt fel azi și un model cu totul diferit mâine. Sună a ipocrizie? Really? Fiecare greșeală de-a noastră s-a bazat pe o opinie. Și pe-asta n-am zis-o eu.

Suntem supuși doar celor pe care le menținem în minte (p.297)”.

E perfect în regulă să întrebăm, să căutăm răspunsuri, să ne îndoim, să, să, să, dar esențial e să renunțăm la sentimentele din spatele întrebării. Oricât de idealist ar suna, rădăcina acestei tehnici, prezentate în Letting go, rezidă în această decizie. Zi de zi. Nu e ca și cum am decis o dată pentru totdeauna. La oameni nu merge așa, prin repetiție s-ar putea să înțelegem ceva.

f3

Tendința minții noastre se orientează spre desconsiderarea progresului interior, zice autorul. Oare vom putea să avansăm în astfel de condiții? mă întreb eu. Întrebarea e pusă just, domnul Hawkins susține că se poate, iar pe adevăr l-am văzut undeva pe la mijloc…

Că tot mă întreb, iată că în ultimul capitol al volumului întrebăm și ni se răspunde. Cea mai interesantă întrebare mi s-a părut cea care ridica următoarea problemă: dacă ne mutăm atenția departe de sentimentele negative, cum diferă asta de procesul reprimării? Răspunsul doctorului Hawkins a fost edificator: Reprimarea este un proces inconștient prin care sînt eliminate din conștient acele sentimente neacceptate sau inacceptabile. E o alegere și asta, așa-i, dar totodată, alegem să renunțăm la aceste lucruri pentru că ne dorim altceva. Scopul de la baza acestei decizii este înalt, nu vorbim de un gest gratuit.

 

Mi-a făcut plăcere să recitesc Letting go și cred că este un volum cum nu se poate mai bun pentru cei care au decis să schimbe ceva în ei, oricând, mai cu seamă cu ocazia acestui nou început.

2019 fericit și o cale a renunțării lină!

 

Titlu: Letting go- Calea renunțării

Autor: David R. Hawkins

An. 2014

Editura: Cartea Daath

Nr. pagini: 448 (+ anexe)

Traducere: Adina Ihora, Daniela Marin

let go pt colec-500x500

foto: Cartea Daath

 

Reclame

3 gânduri despre „Colecția DH: (8) Letting go

  1. imaginarycoffee 2 ianuarie 2019 — 2:11 PM

    Mulțumiri pentru prezentare! La mulți ani și lecturi minunate!

    1. Şi eu mulțumesc! Un an ales şi lecturi pe măsură!!

  2. A republicat asta pe Cartea Daath Publishing și a comentat:
    „Mi-a făcut plăcere să recitesc Letting go și cred că este un volum cum nu se poate mai bun pentru cei care au decis să schimbe ceva în ei, oricând, mai cu seamă cu ocazia acestui nou început.
    2019 fericit și o cale a renunțării lină!” – Mihai Cotea-Coltul Cultural

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Nevoie de noi

"Fă ce vrei, dar înainte pune-te în rândul celor care ştiu ce vor" Friedrich Nietzsche

Lista Treptelor

Stari De Veghe

Lumen in mundo

Nimic nu este atât de surprinzător ca viața. În afară de scris. - Ibn Zerhani

Zwischen Immer Und Nie

What are the most profound words you've read?

Sinapse

Simple, dar cu viață

Gradina de hartie

povestiri, eseuri, insemnari politice

Literatura pe tocuri

Te invitam in lumea misterioasa a cartilor!

Rânduri cu dichis

by Literatură pe tocuri

Blogaritm

Aici traiesti un timp in timpul meu.

Poeme nemuritoare

„Poezia este o artă care doare. Doare atât cât doare arta. Toată arta la un loc nu ustură însă aşa de tare ca poezia.”

intedismind

A book is a dream that you hold in your hand

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Cuvinte ascuţite

Cultura la control!

A reader has no favourite book

Trebuie să fac ceva ca să am scuză că nu fac ceea ce trebuie de fapt să fac. Şi îmi plac cărţile. Asta sună promiţător.

My happy jar

All you need is less

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close