Scrum, Dăncuș. (I)

Și încă citesc poezie. Poezia mă iubește. Mă lasă aproape să-i stau. Și încă găsesc și regăsesc oameni faini de citit. De învățat. De inspirat. De trăit și durut. Separat și împreună. Poeți care-și fumează soarta după ultima reg(u)lare a vieții. Oameni din care rămâne doar scrumul. Esența. Azi, cel căruia i se spune Ștefan Doru Dăncuș. 

scrum sunt la picioarele Tale Isuse

zadarnic am cucerit lumea

lumea nu vede că ard

nu ştie că ajung piatră pentru alt izvor

pentru alt altar

pentru pavajul altei străzi pe care vei călca în

alt Ierusalim

vei respira arsura

altor trupuri – nu poemele astea

grămada asta de scrum de pe sandalele Tale

 

P.S. Prima carte iubită-n acest an.

***
lucrez ca un sclav în românia
zi de zi construiesc
fiecare pagină scrisă e bornă kilometrică.
zi de zi sunt invadat de europa
oră cu oră pierd betonându-mi versurile
înălţând baricade în propriul sânge

(peste 20 de ani)
fiul meu ridică pistolul
fiica mea se pierde în mulţimea
viermifugă a metroului

(peste 30 de ani)
desigur învins
mi-am capitonat peştera – frumoasele cărţi
de poezie scrise cu sânge
mă apără de frig şi arşiţă
mai nou, europa vine la mine în vizită
sunt interesant pe post de sisif
brusc o baricadă cedează
într-una din jugulare
şi imediat apar hoardele ce dau foc
bisericii care sunt. Nu mai fug

***

cineva  mă caută

nu mihai dumitru gheorghe napoleon hitler ioan mircea iustin

Dumnezeu ori diavolul

cineva imprecis ca nopţile de beţie în care trebuie să fiu “tata”

ca averea pusă la picioarele fetei mele

 

când am câştigat procesul

şi-a rămas mă-sa cu zugravul petre

eu scriitorul ofeream altceva

un  bloc de pe care te poţi arunca de pildă

 

acum am rămas cu scrisul

ea cu muzica aia impersonală cu exmatricularea din şcoală

(credeam că va fi mai repede trimisă şi altundeva

la casa de copii la handicapaţi la neterminaţi necenzuraţi etc.)

directorul spumegă şi acum amintindu-şi

de nopţile în care trebuie să fiu “tata”

 

uneori e bine să fii scriitor

mereu ai o sticlă

pe jumătate goală

sub un pod

o fiică să facă trotuarul

un fiu să-ţi fure pâinea de mâine

să te întreţină cu acest vis

toată viaţa lor

şi când mori – să dispară şi ei

ca nişte vieţi ale tale

prea crunt lăsate de Dumnezeu printre noi

 

***

strânge-mă-n braţe tare
– aproape s-a rupt în două
foaia pe care scriu. strânge-mă cât
poţi de tare-n braţe
lumina roşie din drumul
meu oraş judeţ ţară continent
din lumea asta
e grupa mea de sânge

***

aproape că nu m-am născut

aproape că sunt asfaltul pe care tinerii poeţi calcă trufaşi

cât amar! strig de sub tălpile lor

cât alcool câte ţigări câtă cafea

am adăugat eu trupului ce zace sub voi!

 

femeia stă la geamul blocului

precum gratiile unei închisori a uimiţilor

aş vrea să-i spun că am strâns cei 30 de arginţi

dar se aude o sirenă

ambulanţa poliţia atacul aerian

începe călătoria

cei 30 de arginţi îmi vor fi buni la poliţie

la spital ori în război – aş vrea să-i spun

şi tocmai acum cineva mă culege

din şanţul unde am zăcut beat toată noaptea

 

selecție de poeme din volumul Scrum, editura Singur, 2018

va urma

46489642_10155627113430458_563564043550326784_o

foto: Facebook

 

 

 

Reclame

1 gând despre „Scrum, Dăncuș. (I)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Gradina de hartie

povestiri, eseuri, insemnari politice

Literatura pe tocuri

Te invitam in lumea misterioasa a cartilor!

Endorfinul

Diminueaza perceptia durerii - Genereaza fericire !

Rânduri cu dichis

by Literatură pe tocuri

Blogaritm

Aici traiesti un timp in timpul meu.

Poeme nemuritoare

„Poezia este o artă care doare. Doare atât cât doare arta. Toată arta la un loc nu ustură însă aşa de tare ca poezia.”

intedismind

A book is a dream that you hold in your hand

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Cuvinte ascuţite

Cultura la control!

A reader has no favourite book

Trebuie să fac ceva ca să am scuză că nu fac ceea ce trebuie de fapt să fac. Şi îmi plac cărţile. Asta sună promiţător.

My happy jar

All you need is less

clipe traite

Carpe Diem!

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close