Scrum. Dăncuș (II)

prima parte a materialului se află AICI

 

a fost de-ajuns o ploaie

pentru a-mi scutura aripile în piaţa publică

un taxi a trecut peste ele

priveşte cum creşte iarba

şi penele îngerului meu păzitor

sau chiar ale mele

căci nici unul din noi nu mai ştie care şi cine este.

povestea aceasta păzeşte cele două cadavre

locatarii ies în stradă

vine poliţia, fugiţi! n-am fost martor strigă

un bătrânel adus de fiul lui la oraş

au murdărit şoseaua! croncăne sulemenita de la etajul unu

au adus presa pe noi! scrâşnesc infractorii

din spatele tomberoanelor

medicii legişti măsoară şi iau probe

vine întunericul iubito

e un frig ca un polizor ce se sparge

în mijlocul turaţiei maxime

Sfântă Maria pentru noi roagă-te!

 

***

 

îl cred pe cel ce-mi dă 5000 de euro

ca să scriu o carte.

îl cred pe cel din scara blocului

şi-i dau zilnic de-o vodcă.

îl cred pe adrian copilu minune

aşa cum îi cred şi pe capii bisericilor

îi cred pe cei cu vile multe

cu salarii mari

cu insesizabile hăuri în ei – locuri în care

se prăbuşesc toată viaţa

îi cred pe cei cărora le trimit bani poştal

le cred pe fetele din pagina 5

îi cred pe becali şi pe liiceanu

cred pe soţia mea în nopţi caniculare

cred când se apleacă şi ascultă

la pieptul meu şi aude

şi îngână plângând: „nu muri azi dorucu meu”

mă cred şi pe mine uneori

în câte-un răsărit prăpădit de soare

mă întorc din ciudăţenia vieţii în scara blocului

îl aud pe cel aciuit acolo

„5 bani, 10 bani/ 5 bani, 10 bani”

şi-mi dau seama că moartea mea

nu tulbură zig-zag-ul universului

 

nu mă crede nimeni

că atâta vreme cât îi dau de-o vodcă

celui din stradă – pot merge cu pas de împărat

până la următoarea bătaie de inimă

 

***

poezia se scrie de cei morţi

aşa ne-au învăţat

nu de “ăia” cu pletele risipite pe şosele

poezia se scrie în costum şi la cravată

nu de ăia ce-şi cerşesc mormântul

poezia e rimă şi punctuaţie

nu contează sângele şi ochii zdrobiţi

nu, domniile noastre! nu! poetul e mereu în sală

ce contează că gospodina Floarea

îi pune laurii în ciorba de fasole

ei  nu mor pe sub poduri

ca ăia alţii de prin ţările cu negri

avem spitale ultramoderne unde să moară

 

prietene frate al meu

de auzi cum se face schimbul între orele noastre

de simţi că îţi spun: prietene dragul meu

atunci ştii că bărbatul şi femeia din lumea asta

se urăsc şi devin

pentru totdeauna

acelaşi clovn

 

***

 

ca şi cum celulele trupului ar fi clipele

pe care le ucid că aşa vreţi Dvs.

ca şi cum sângele meu descompus în laborator

ar fi orele mele de trăit

ca şi cum părinţii mei ar fi  doar o chestiune de timp

ca şi cum nu ar fi trebuit să strig

că sunt vinovat de când m-am născut

ca şi cum aş putea învinge logica axonilor

a cromozomilor

a centrilor nervoşi de care vă e milă uneori

Dvs. aveţi planuri

aveţi ieşiri de urgenţă din poezie

numai nebunii scapă din lagărul ăsta

uite un adevăr pentru care merită să mor

 

46489642_10155627113430458_563564043550326784_o

selecție de poeme din volumul Scrum, editura Singur, 2018

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

***

Reclame

Publicat de Mihai

Nume: COTEA MIHAI Data & Locul nașterii: 11 februarie 1989, SIBIU Studii: licențiat în istorie; masterat de etnoturism, autor

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Poeta da Garrafa

Este sítio expõem a palavra, a imagem, a voz da minha poesia. Foto: Odilon Machado de Lourenço.

DOI fără rost

Un alt început

Nevoie de noi

"Fă ce vrei, dar înainte pune-te în rândul celor care ştiu ce vor" Friedrich Nietzsche

Lista Treptelor

Stari De Veghe

Lumen in mundo

Nimic nu este atât de surprinzător ca viața. În afară de scris. - Ibn Zerhani

Zwischen Immer Und Nie

What are the most profound words you've read?

Sinapse

Simple, dar cu viață

Drumul spre Mirhinia

Creații literare, impresii, locuri

Rânduri cu dichis

by Literatură pe tocuri

Blogaritm

Aici traiesti un timp in timpul meu.

Poeme nemuritoare

„Poezia este o artă care doare. Doare atât cât doare arta. Toată arta la un loc nu ustură însă aşa de tare ca poezia.”

intedismind

A book is a dream that you hold in your hand

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Cuvinte ascuţite

Cultura la control!

A reader has no favourite book

(eco-friendly reading diary)

%d blogeri au apreciat asta: