„Familia”, lecții de supraviețuire

La familia este o co-producție Venezuela-Chile-Norvegia difuzată și la noi (pentru abonații HBO), realizată în 2017, filmul de debut al regizorului Gustavo Rondón Córdova, care semnează și scenariul.

Filmul, în sine, nu are o acțiune complicată și nici nu debordează de personaje sau de efecte, dimpotrivă, Familia este redarea succintă a unor realități din terenuri (dinăuntru și din afară). La polul opus al mizei Hollywoodiene, producția lui Gustavo Rondón Córdova urmărește, în prim plan, relația tată-fiu (un accent pe care destul de puțini cineaști au ales să-l pună) într-un mediu și-ntr-un context dificil. Acțiunea se petrece în Caracas, zilele noastre. Legat de transformările deloc onorante prin care a trecut Venezuela în ultimii ani, n-am să discut aici, însă acestea se văd, cu prisosință, și-n film. Scenariul se concentrează asupra unor persoane din clasa de jos a Venezuelei și, adiacent cu firul principal al poveștii, ni se prezintă un adevăr usturător și, din păcate, dăinuitor: sărăcia lucie a Americii Latine, eforturile depuse de oamenii săraci pentru a ieși la liman și de a-și depăși condiția aproape arhetipală a societății sud-americane.

Nefiind un film de esență Hollywood, după cum spuneam, Familia este destul de slab cotat în unele spații virtuale cinefile (imdb- 6,6; Cinemagia-niciun vot, sper să-l fi înregistrat pe al meu; totuși, Rotten Tomatoes îi dă 90% la tomatometer, dar cu o medie de 7,9). Să zicem că acesta ar fi un pseudo-motiv pentru cotațiile sale, în realitate, motivul cred că pornește din miza scenaristului vs. metehnele cu care se hrănește Marele Public(și aici ajung, iar, la Hollywood). Vorbim de un film de stare, or un asemenea film nu poate merge în pas alert pentru că, de fapt, toată acțiunea are loc în interiorul personajelor, prea puțin în afara lor.

cinemagia

foto Cinemagia

SPOILERS

Filmul debutează cu câteva cadre dintr-o zi oarecare a micului Pedro (Reggie Reyes), un copil în pragul adolescenței care se joacă alături de alții ca el și se dezvoltă (sau încearcă) într-un mediu problematic, într-unul din cartierele sărace ale Caracasului (care mi-a adus aminte, pe alocuri, de favelele braziliene), cu tot ce aduce acesta – educație precară, violență, lupta pentru „respect” și „statutul alpha”, sărăcie, foame etc. Descoperim un copil care e crescut doar de tată (Andrés, interpretat de Giovanni García), un părinte care jonglează între tot felul de job-uri de zilier ca să poată asigura cel mai important instinct dezvoltat în aceste situații – instinctul de supraviețuire.

Lupta pentru hrană într-o junglă a asfaltului din Venezuela zilelor noastre se dovedește a fi o provocare. Cei doi se intersectează rar, Pedro e mai mult plecat de-acasă, jucându-se și petrecând mult timp cu gașca de la bloc sau agățând fete (cu care, mai apoi, la fel ca prietenii săi, să întrețină relații sexuale, pentru că-n acest punct bifăm, din mers, un alt efect al sărăciei și lipsei de educație din astfel de medii – maternitatea precoce).

Într-unul din episoadele de „joacă” ale celor din „gașca de la bloc”, unul dintre puști îl amenință  cu pistolul (aflăm că are acest obicei pe care l-a mai folosit și anterior) pe Johnny, un bun prieten al lui Pedro… pentru că poate, în principiu. Și pentru că-i trebuie mobilul acestuia (talantul cel mai prețuit). Treaba se complică, intervin orgoliul masculin și spaima, iar Pedro, într-un moment de panică, ia arma din mâna micului pistolar și, luptându-se cu el, îl împușcă. Glonțul ajunge în regiunea gâtului (la jugulară, cel mai probabil), iar copilul se scurge de viață repede.

La scurt timp, apare Andrés, realizează situația de ansamblu, îl trimite pe băiatul său în casă, iar pe micuțul pistolar îl ia în brațe și-l duce într-un loc retras, promițându-i că va reveni. Scena următoare ni-i arată pe Andrés și Pedro cum se grăbesc să-și facă bagajele pentru a fugi de acasă, știindu-se cu „sabia vendetei” deasupra capului. Deși se opune inițial, pentru a-și arăta bărbăția și-n fața tatălui, Pedro ascultă de el și alege plecarea

Astfel începe procesul de apropiere al celor doi. De voie, de nevoie, își acordă timp și se cunosc. Tatăl, preocupat să-și salveze copilul din fața unei sorți triste și previzibile, iar impulsivul Pedro, dispus să-i cunoască viața celui ce i-a dat viață. Un (anti)exemplu?

Huzurim prin diverse locații și job-uri de-o zi ale lui Andrés, ba la o casă în renovare, ba la o petrecere a bogătașilor unde acesta-i servește și-l ia și pe cel mic (pentru a-l ști protejat și pentru a-l responsabiliza, pentru că „micul” Pedro nu mai e mic din momentul când a omorât un alt om, iar Andrés știe asta).

la-familia-104699l

foto Cinemagia

Sînt două scene care m-au emoționat, în special. Cea în care Pedro improvizează un soi de înot într-o vană pentru jacuzzi, în casa la care lucra taică-său, ca un animăluț ce se învârte în cercuri, depănând amintiri despre maică-sa cu Andrés. Apoi, scena în care cei doi stau la masă, în miez de noapte, la un local unde tatăl obișnuiește să-și ia „gura de viață” după muncă, iar Pedro își privește tatăl cu acea curiozitate a celor mici, dar cu întrebările pe care le poate pune doar un adult: Vii mereu aici când termini munca? Cartierul ăsta e periculos (răspunsul protectiv al tatălui); Și, când nu lucrezi noaptea, unde te duci?

Pedro descoperă, în mica lor călătorie împreună prin marea metropolă, unul după altul, toate compromisurile pe care le implică viața unui adult din lumea lor (și nu numai).

Într-un final, aflăm că vendeta s-a înfăptuit, dar că pradă i-a căzut Johnny, pe care Pedro a încercat să-l caute de mai multe ori, împiedicat fiind, întotdeauna, de simțământul patern al lui Andrés.

Viața lor în acel loc nu-și mai are rostul. Ambii se mută undeva la marginea (?) Caracasului, într-un sat, coborând dintr-un camion ce-i duce spre noul lor statut (de paria pentru unii, de refugiați pentru ei) și noua lor viață. O casă se cere construită. O viață se cere reconstruită. Are să fie a lor?

Ultimele minute ni-l înfățișează pe micul bărbat, Pedro, trezindu-se și privind în jur, spre noile perspective aduse de zorii unei altfel de zile. Ca trezit dintr-un vis urât.

Pentru abonații HBO, filmul e disponibil spre vizionare pe platforma HBO GO. E scurt(82′), e dureros, dar nu în stilul telenovelistic, pentru că cinematografia sud-americană comportă o estetică totalmente diferită de cea a televiziunii (valabilă, până la un punct, și-n cazul producțiilor americane).

Filmul a fost prezentat și-n cadrul Semaine de la critique, la Cannes, 2017.

Pentru toți cei care nu se grăbesc atunci când urmăresc un film și pentru toți care cred că doar lor le e rău sau celor ce vor să înceapă din nou – Familia. 

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Lumen in mundo

Nimic nu este atât de surprinzător ca viața. În afară de scris. - Ibn Zerhani

Zwischen Immer Und Nie

What are the most profound words you've read?

Just reading my books

Doar citește!

Sinapse

Simple, dar cu viață

Gradina de hartie

povestiri, eseuri, insemnari politice

Literatura pe tocuri

Te invitam in lumea misterioasa a cartilor!

Endorfinul

Diminueaza perceptia durerii - Genereaza fericire !

Rânduri cu dichis

by Literatură pe tocuri

Blogaritm

Aici traiesti un timp in timpul meu.

Poeme nemuritoare

„Poezia este o artă care doare. Doare atât cât doare arta. Toată arta la un loc nu ustură însă aşa de tare ca poezia.”

intedismind

A book is a dream that you hold in your hand

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Cuvinte ascuţite

Cultura la control!

A reader has no favourite book

Trebuie să fac ceva ca să am scuză că nu fac ceea ce trebuie de fapt să fac. Şi îmi plac cărţile. Asta sună promiţător.

My happy jar

All you need is less

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close