Citatul de duminică (14): mama e de ajuns

Cât de tare mă înfuria mama… „Tatăl tău” în sus, „tatăl tău” în jos.

-Ce prostuță e mama! spunea Asi. El nu e tatăl nostru, e tatăl lui Arash. Mama știe să vorbească și să înțeleagă mereu ce vrem, cum de nu pricepe ceva atât de simplu? Ea chiar nu știe că toți copiii buni, sănătoși, frumoși și deștepți sunt ai taților, pe când copiii proști, urâți, bolnavi și muți sunt ai mamelor? Dacă ar fi doar un pic mai atentă și ar asculta ce spune tatăl lui Arash, și-ar da seama… Dar ea e mereu cu gândul în altă parte. Mâhnită din cauza noastră, dar nu bagă de seamă că tatăl lui Arash îl strigă „fiul meu” și se mândrește la toată lumea cu băiatul lui. Când se uită la el zâmbește, nu mai poate de drag. La noi nu-i place deloc să se uite. Nu-i place nici să ne arate altora. Spune mereu  „Nevastă, vino ia-ți copilul de aici”. Adică „ăsta e copilul tău, nu al meu”. Cum de nu pricepe mama toate astea? Nouă oricum nu ne pasă. Pentru noi mama e de ajuns.

Nu știu prea bine când și unde s-a rupt legătura mea cu tatăl. Cea mai veche amintire e ziua când au adus-o pe Shadi acasă. El a luat-o fericit în brațe, îi străluceau ochii. Pe vremea aceea eram obișnuit să-i sar în întâmpinare ori de câte ori se întorcea acasă. Mă duceam la ușă și-mi ridicam mâinile ca să mă ia în brațe. Când eram la pieptul lui – locul cel mai înalt și mai frumos de unde se putea privi lumea – îmi spunea să-l sărut, iar eu îl ascultam cu bucurie. Pe atunci tatăl încă spera ca eu să vorbesc și nu știam că sunt înapoiat. Dar în acea zi nu m-a mai luat în brațe, oricât am ridicat mâinile și m-am învârtit în jurul lui. Nici măcar nu m-a văzut. În cele din urmă a pus-o pe Shadi pe pat, cu un sărut. Am vrut să fac și eu la fel, doar se va uita și la mine. Dar m-a dat la o parte, iar eu am rămas deznădăjduit lângă el. Shadi a început să plângă și tatăl a sărit imediat de la locul lui, strigând-o pe mama. În toată agitația, chiar m-a călcat pe picior cu picioarele lui mari. M-a străpuns o durere grozavă și am țipat, dar el plecase deja să aducă sticla de lapte pentru Shadi.

Când s-a întors, doar m-a privit scurt și m-a întrebat:

– Ce-ai pățit, de ce țipi fără rost?

(fragment din romanul Tatăl celuilalt copil, Parinoush Saniee, editura Polirom, București, 2017, pp.97-98)

9363971

foto: carti.compari.ro

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: