Citatul de duminică (15): se bucurau de fotografia lor

De fiecare dată când le întâlneam pe cele două țigănci pe stradă, mergeau prin depozitele magazinelor cu prelatele acelea aruncate pe ele, pășeau ținându-se de talie, fumau și se legănau în pas de polcă.

Nu le era ușor țigăncilor, nu trăiau numai ele din colectarea hârtiei, ci și copiii și peștele lor, care întotdeauna seara încasa nota de plată, variabilă, în funcție de cât cărau țigăncile în acele boccele uriașe. Țiganul era un tip ciudat, avea ochelari cu ramă aurită, mustăcioară și păr cu cărare pe mijloc și purta întotdeauna un aparat de fotografiat. În fiecare zi le fotografia pe țigănci, în fiecare zi ele se aranjau în fața aparatului cât puteau de bine, în cele din urmă, țiganul le aranja figurile, apoi se depărta ca să le fotografieze, dar niciodată nu avea film în aparat, țigăncile nu văzuseră nici măcar o poză și, cu toate astea, se lăsau mai departe fotografiate zilnic, se bucurau de fotografia lor cum se bucură creștinii de ceruri și paradis.

(fragment din nuvela O singurătate prea zgomotoasă, Bohumil Hrabal, editura Art, București, 2015, ediția a doua, p.72)

o-singuratate-prea-zgomotoasa-cover_mobil

foto: editura-art.ro

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: