Impresionistul francez din Tahiti

Culorile îndrăznețe, proporțiile exagerate ale siluetelor și contrastele puternice sunt ingredientele care i-au adus artistului Paul Gauguin recunoașterea internațională, la finalul secolului al XIX-lea.

Artist post-Impresionist, Gauguin a reprezentat o figură importantă a mișcării simbolistice din artă, la începutul anilor 1900. Uzitarea unor culori puternice, proporțiile exagerate ale trupurilor și contrastele ferme l-au pus pe-un loc separat de contemporanii săi, ajutându-l să-și paveze calea spre mișcarea Primitivistă.

Gauguin a tânjit multă vreme după un mediu exotic. În cele din urmă, reușește să-și trăiască visul, pictând vreme de câțiva ani în Tahiti.

Viața, devreme

Paul Gauguin s-a născut la Paris, pe 7 iunie 1848, dar s-a mutat, încă de mic, împreună cu familia, în Peru. Tatăl său avea să moară în epopeea ce-avea să-i ducă spre sudul Americii. În cele din urmă, întors în Franța, tânărul Gauguin a luat drumul mării, o perioadă scurtă, ca asistent în marina comercială. De asemenea, tot pentru o vreme, acesta a lucrat ca agent de bursă.

În 1873 se însura cu daneza Mette Gad și împreună aveau să aibă cinci copii.

Gauguin și-a creat un stil propriu de pictură în același mod în care și-a creat calea, de-a lungul vieții. Cunoscut pentru culorile puternice, formele simplificate și liniile bine demarcate, Gauguin n-a avut niciodată vreo pregătire profesională ci, în schimb, și-a urmărit viziunea abandonând, pe rând, atât familia, cât și convențiile artistice…

Artist în devenire… loading..

Gauguin a început să picteze în timpul liber, dar și-a luat repede în serios acest hobby. Norocul avea să-i surâdă când una din lucrările sale a fost acceptată la „Salonul din 1876”, o expoziție comună importantă din Paris. În jurul acestei perioade, Gauguin a cunoscut un alt artist important, Camille Pisarro, iar munca sa a început să atragă atenția Impresioniștilor. Impresioniștii erau un grup revoluționar în artă care provoca prin lucrările lor metodele și temele tradiționale devenind, în scurt timp, indezirabili în fața multor contemporani francezi din artă. Gauguin a fost invitat de către impresioniști să verniseze la a patra expoziție a acestora, în anul 1879. Lucrările sale au figurat alături de cele ale lui Pisarro, Edgar Degas, Claude Monet și alții ca ei.

La 1883, Gauguin a încetat să lucreze ca agent la bursă pentru a se devota plenar artei sale. Curând avea să ia alt drum, separat de soție și de copii și, în cele din urmă, pleca în Bretania. 5 ani mai târziu, în 1888, Gauguin crea una din cele mai emblematice creații ale sale „Viziune după predică” (Vision après le sermon). Lucrarea sa plină de culori prezenta lupta biblică dintre Iacob și Înger. Anul următor, artistul crea „Christ Galben”, un portret impresionant a crucificării lui Iisus.

1200px-Paul_Gauguin_137

Viziune după predică, Wikipedia

Gauguin a fost unul dintre cele mai colorate personaje ale lumii artistice și spunea despre sine că e un sălbatic cu sânge de incaș.

Prieten cu Vincent van Gogh (vă recomand, pe această cale, filmul „La poarta eternității”, care urmărește o bucată din viața tumultoasă a lui Van Gogh), aceștia au locuit împreună o parte a anului 1888 la casa celui din urmă, în Arles, dar șederea lor lua sfârșit în mod trist după ce, în timpul unei cerți, Van Gogh a scos un brici cu care l-a amenințat pe Gauguin.

 

gauguin_yellow-christ-jaune___Source

Christ Galbengauguingallery.com

Artist în exil(uri)

1891 este anul în care Gauguin căuta să se îndepărteze de tot ce constituia construcția europeană, considerând că Tahiti este locul ce i-ar putea oferi acea libertate personală și creativă care-i trebuia. După mutare, avea să afle cu dezamăgire că mare parte a insulei fusese occidentalizată de autoritățile coloniale franceze, așa că alege să se stabilească printre nativi, departe de partea europenizată a insulei.

În această perioadă, artistul împrumută elemente din cultura nativilor pe care le combină cu a sa proprie, în scopul creării unor lucrări inovatoare. Așa se naște opera „Ave Maria” (La orana Maria), unde transformă figurile creștinizate a Fecioarei Maria și a lui Iisus în două personaje cu iz tahitian, mamă și fiu. Gauguin creează multe opere în această perioadă de ședere pe insulă, printre ele o sculptură denumită „Oviri” – un cuvânt care are origini tahitiene și care înseamnă „sălbatic”, o figură feminină sculptată ce reprezintă, după spusele sale, portretul unei zeițe.

Cunoscut pentru pasiunea sa neortodoxă pentru fete tinere și minore, Gauguin se implică într-o relație cu o băștinașă de 13 ani care-i va servi drept model pentru diferite picturi.

Pe fondul consumului de alcool și al nopților pierdute la chefuri și petreceri, contractează sifilis.

Paul_Gauguin_071

Ave Maria, Wikipedia

Întors în Franța la 1893, Gauguin își revelează câteva dintre operele create în timpul epopeii tahitiene. Receptarea lor e amestecată, iar vânzările un eșec. Criticii și achizitorii de artă nu știu ce-ar putea face cu stilul său primitiv. Nu după mult timp, Gauguin se întoarce în Polinezia Franceză unde continuă să picteze realizând una din operele sale de artă, „De unde venim? Cine suntem? Încotro ne îndreptăm?”, o redare a ciclului vieții omenești.

Zorii noului secol îl găsesc pe drumuri, iar. În 1901, Gauguin se mută în Insulele Marchize. Sănătatea sa era în declin, experimentase mai multe infarcte și încă suferea de pe urma simptomelor sifilisului.

Doi ani mai târziu, pe 3 mai 1903, Paul Gauguin moare-n singurătate, la casa lui din depărtări. Era aproape falit și abia după moarte arta sa începea să primească încredere, să fie aclamată și să devină o influență pentru Pablo Picasso, Henri Matisse și alții.

traducere și adaptare după biography.com

Paul_Gauguin_1891

Wikipedia

8 răspunsuri la “Impresionistul francez din Tahiti”

  1. Am citit „Bucuria vieții” de Irving Stone, despre viața lui Van Gogh. Astfel am primit o mulțime de informații despre toți marii pictori ai acelor vremuri, printre care și Gauguin. Am fost captivată, de la primul cuvânt până la ultimul, de tumultul vieților acestor artiști fenomenali. Mi- am propus să citesc și despre Monet, Manet, Toulouse și mai ales Gauguin, fiindcă 200 de pagini din cele 600 mi s- au părut puține.

    Apreciat de 1 persoană

    • Eu încă nu am citit biografii tip carte despre acești artiști, în afară de „Jurnalul unui geniu” a lui Dalí, dar filmul despre Van Gogh m-a impresionat, iar după ce am citit și acest articol despre Gauguin m-am gândit că aproape se prefigurează o regulă, asta ce ține de faima unora… postum… și că, într-un fel, chestiunea ne definește noi, pe oameni, gândirea cea de pe urmă… acolo unde e.
      Am să caut ceva despre „Bucuria vieții”, îmi place cum sună și mulțumesc frumos pentru recomandare, Amalia!
      Va fi și un articol despre Monet luna asta sau următoarea.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: