„Răzvrătiții”, testimonialele Strălucitorilor

Cărțile Cristinei Nemerovschi mereu au purtat  un mesaj puternic, măcar unul. Răzvrătiții, a șaisprezecea carte a Cristinei, nu rămâne în urmă, din acest punct de vedere.

Cel mai recent roman al Cristinei nu spune o singură poveste, spune mai multe povești, poate mult mai multe decât ne putem da seama imediat ce trecem de ultima pagină pentru că prin intermediul poveștii spuse de Daria sau de Puppy, prietenul ei cel mai bun, sîntem puși în fața unei realități tabu pentru mulți dintre români: suicidul. Dar această carte nu este despre sinucigași, de fapt, ci despre cei care dor. Despre persoanele care au făcut un pas înainte în ele și au recunoscut faptul că înăuntrul lor e furtună, iar nimicul de afară nu-și mai are rostul, e absurd.

Răzvrătiții e și despre prietenie autentică, despre cei cărora le pasă, despre oamenii vii și frumoși pe care mulți nu vor să-i vadă sau pe care-i pun undeva la marginea „normalității”, pentru că au curajul să se arate nuzi, fără opreliști, și nu prea știu în care alt sertăraș să-i așeze.

Romanul ăsta e despre o lume întreagă și nu știu dacă mă hazardez când spun că n-am mai citit vreun roman de-al Cristinei cu o bătaie atât de lungă (și credeți-mă că le-am cam citit pe toate).

Daria e o fată care pare să le aibă pe toate. E frumoasă, asumată, sclipitor de inteligentă, are prieteni pe măsura ei (îi reîntâlnim în roman pe Vicky, Tedy și Coco), îl are pe Puppy, cel mai altruist prieten pe care-l poate avea cineva și are o bunică șuie și faină la inimă (Adele).  De ce ar vrea Daria să se sinucidă aruncându-se de pe cel mai mare mall din Capitală? Ce-i lipsește? E doar o pasă? Teribilism? Poate că mulți ar înclina să creadă asta, dar nu, Daria nu e omul care vrea să atragă atenția proștilor, Daria a simțit prea mult până la vârsta ei. A luat o supradoză de simțire, a trăit mai mult decât mulți s-ar putea lăuda pe la optzeci de ani , s-a uitat la restul și n-a mai putut să se mai vadă niciunde apoi.

„Zicea un retardat zilele trecute că e o lașitate să te sinucizi. Nu, nici vorbă. Lașitate e să trăiești fără să știi cine ești, fără să ai o identitate și un rost. Să trăiești fără să lași nimic în urmă”.

E atât de frumos cum reușește Cristina să-ți arate România de la fereastra unei cărți căreia îi stă bine ancorată (doar) la parter,  uneori făcându-te să crezi pe alocuri că ceea ce-ți redă e doar o născocire literar-paroxistică pentru ca după ce ai clipit, să te recunoști în cel din fața ta: „a, da, uite-mă și pe mine. Uite-l și pe X și pe Y. Așa sîntem. Știu multe persoane așa”. 

Evident, Răzvrătiții nu e pentru cei orbi sau cei care poartă ochelari de cal și preferă să trăiască la jumătate de preț. Nici pentru proști, mai ales pentru ei nu e, n-ar înțelege nimic.

Romanul e împărțit în două: Smoala nesfârșită a lumii și Depărtările. De-a lungul celor trei sute și ceva de pagini „călătorim” în spațiu și timp prin România, SUA, anii de demult (alături de povestea fascinantă a lui Adele), în realitate sau în amintire/închipuire și aproape fiecare personaj are câte o poveste fascinantă, demnă de știut, până și cățelul Victoria 🙂 Dacă cineva crede că romanul poartă un discurs amar, trist sau greoi doar pentru că are în prim-plan subiectul sinuciderii e pentru că încă nu a citit-o pe Cristina Nemerovschi. Cristina nici măcar nu te va plictisi cu o singură temă, ci îți va oferi mult mai mult. Îți va spune cum poți face bullying-ul să fie mișto, îți va arăta oameni frumoși la suflet de toate vârstele, te va șoca(?) arătându-ți Marea Adunare a Proștilor din România, îți va arăta cât de mult contează cicatricile în viața unui om care poate spune la final că a Trăit, va vorbi despre abandonul părintesc  sau despre cyber-părinți și urmele pe care le lasă până și-n cei mai puternici oameni, despre alb-negru și culori, despre toată lumea. Uneori am impresia că romanul ăsta a înglobat o lume întreagă între coperțile lui, sublim și atât de absurd.

„Maybe to be complicated means to be damaged, maybe to be perfect means to be sick.
E de mirare cum cei mai mulți oameni reușesc să supraviețuiască fiecărei zile fără să cadă în golul din propriul cap. (…) Să crezi că tot ceea ce alții consideră defecte te fac unic, sunt lecțiile tale, ceea ce aduci doar tu pe lume. „Ție ce ți s-a stricat înăuntru și de ce?”

Printre mai multe sclipiri de genialitate și câteva pasaje cu iz suprarealist, Cristina spunea la un moment dat, prin intermediul unui răzvrătit, nu mai știu care, că oamenii din anii de tristă amintire știau să se bucure mai mult de ce le dădea bun viața, spre deosebire de cei de acum, cu toate libertățile și facilitățile avute sau cu supradoza prostească de „fericire” pe care o înghițim zilnic. Avem de toate, dar sînt mai mulți oameni goi decât atunci. Goi în ei, cârtițe. Avem mai multe „cârtițe” decât existau în perioada întunecată a Epocii de aur și prea puțini unicorni, iar atunci când apar, cam ca în savană, cel mai probabil sînt „împușcați” ori hăituiți sau arătați cu degetul pentru simplul motiv că există așa și nu altfel. Din foame de gol, gol dinăla banal și pătrățos, unul din motivele puternice ale depresiei de azi. E plin de ambalaje, dar conținutul dezamăgește. 

Nu-mi ajunge un motiv pentru a spune de ce și cât de mult mi-au plăcut Răzvrătiții Cristinei. Sunt convins că, pe undeva, cartea asta va ajunge emblematică încă mulți ani și va reda fidel o realitate atât de rotundă cum nici în cărțile de istorie (sau mai ales acolo) nu vei citi.

Da, Răzvrătiții e cartea de istorie a epocii ei. Și nu numai. 🙂

Coperta-Razvratitii-Cristina_Nemerovschi-1

foto: hergbenet.ro

„Dacă aș muri mâine, ce ai ține minte din mine?”. Strălucirea, Daria, strălucirea.

titlu: Răzvrătiții

autor: Cristina Nemerovschi

an: 2019

editura: Herg Benet

pagini: 344

Un răspuns la “„Răzvrătiții”, testimonialele Strălucitorilor”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: