Pentru că n-ai vrut să crezi în aripi

Și caii vorbesc. În tăcere. În alba tăcere a vârfurilor lumii.

Acolo-și întind ei aripile

și vorbesc.

Cu vulturii vorbesc caii sufletului meu,

cu norii, cu seninul, cu-albastrul sufletului tău.

 

Ci numai tu nu vorbești altceva decât vorbele lumii,

în ochi purtându-i păcatele,

și-așa te pierzi înghițit de nisipurile peste care nu poți zbura

pentru că n-ai vrut să crezi în aripi

(poem din volumul Amintiri, Daniela Marin, editura Cartea Daath, București, 2018, p.39

foto: Pixabay

 

foto: Cartea Daath

Publicitate