Epopeea micului Kin (V)

și timpul nu trece, Kin îl întrece,
din doi face unu și-l dublează-n rece;
învață să râdă, să cânte și parcurge,
rânduri din carte îl știu cum se scurge
în căsuța cea mică din teracotă,
la soba dosită în vreun colț de cocotă
Kin doar stătea și citea, iar lumea, lumea nu-l vedea;
Și ce dacă el nu se foia?

Cu îndârjire, ca mă-sa se voia (or poate Acela așa o picta;
pe-o foaie goală, spațiul are miros de cerneală),
ea doar stătea,
el nu vorbea,
lumea-i cit(e)a:
așa oameni, nici de vor, n-au să fie.

Mihai Cotea.

4.
și timpul nu trece, Kin îl întrece,
din doi face unu și-l dublează-n rece;
învață să râdă, să cânte și parcurge,
rânduri din carte îl știu cum se scurge
în căsuța cea mică din teracotă,
la soba dosită în vreun colț de cocotă
Kin doar stătea și citea, iar lumea, lumea nu-l vedea;
Și ce dacă el nu se foia?

Vezi articolul original 187 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: