Comori citite-n vacanță

Salutări blogosferei! Nu sînt eu cel mai activ blogger din câți sînt, poate nici cel mai confesiv, pentru că nu funcționez așa, dar știu să-mi achit datoriile. Nu am uitat că eram restant cititorilor Colțului Cultural cu o recenzie comună la toate cărțile citite în concediu, despre care v-am spus puțin înainte de plecare. Momentul e acum. 

Aș dori să spun, din start, că am avut parte de lecturi una și una, ca niciodată, parcă. Eu așa le percep. Vara asta am avut (și încă am) rod bun la lecturi. Poate că am avut mână bună sau am fost norocos, ori e totuna, nu mai contează. Sper să vă captez atenția cu ideile mele vis-a-vis de cele cinci volume parcurse săptămânile trecute. Ordinea în care prezint cărțile e aleatorie, cu mențiunea că voi menționa, de data aceasta, și cotarea propusă de mine pe Goodreads.

Așadar, să începem:

69400804_2384812094969774_628088213411463168_n

 

Zenobia, Gellu Naum

Auzisem despre acest volum numai lucruri bune și mă bucur să vă spun că mica imagine pe care o aveam despre carte s-a confirmat. Ba chiar mai mult.

Romanul suprarealist scris de Gellu Naum este un volum complex care înglobează o serie de elemente foarte bine suprapuse pe tema iubirii, pe tema Totului, ZENOBIA. Un volum de senzații în care am iubit fiecare personaj. Cele mai interesante personaje, din punct de vedere literar, mi-au părut Dragoș și Zenobia care mi-au amintit, cumva, de două atitudini (anabatică/ catabatică ?).

În opinia mea, Zenobia reprezintă un cumul de stări, poate fi Mama Geea în același timp în care poate fi și un acronim ori o emoție a personajului-autor care scrie despre ea, o descrie pe Zenobia într-un turnir de trăiri dulci-amare. Pentru necunoscătorii genului, țin să spun că volumul nu are o acțiune liniară, nici nu veți găsi aici conflicte romantico-belicoase. Zenobia nu e un roman de dragoste. Eu nu cred asta, eu nu am citit așa. Zenobia e un univers în sine. Un micro-univers. Unul în care indicat ar fi să te lași liber, legat la ochi, inspirându-l adânc și supunându-i-te cu încredere. Te va iubi.

Deschizi o ușă și apare alta, apoi încă una și încă una, până la ultima, care nici nu există măcar, și tot așa până te pomenești la prima, care nici nu există măcar, și mai dai o raită prin locuri vechi pentru că ceea ce credeai că te scosese și chiar te scosese devine capcană și te readuce tot acolo ca să înțelegi odată că ultimul tău adevăr e la fel de iluzoriu pe cât fusese primul și ca să nu uiți că te afli totdeauna pe muchie de cuțit.

9789734644964-2656346

foto: Cărturești

editura: Polirom

an: 2014

pagini: 220

cotare Goodreads: 5/5

 

Raftul cu ultimele suflări, Aglaja Veteranyi 

Ați citit vreodată un roman de poezie? Da, chiar așa, un roman de poezie, așa numesc eu scriitura regretatei Aglaja Veteranyi, un talent enorm al literaturii mondiale. Romanul avut în discuție avea să fie ultimul său roman (și, totodată, abia al doilea la număr, după De ce fierbe copilul în mămăligă?), scriitoarea cu origini românești sinucigându-se la scurt timp după apariția cărții (premonitoare, pe undeva) Raftul cu ultimele suflări. 

Volumul prezintă, în texte scurte, unele sub formă lirică, uneori cântat, alteori jelit, un parcurs al plecărilor, îndepărtărilor, granițelor, anti-granițelor, mătușii, mamei, mamei-mătușă, circului, morții. Nu te poți opri la una. Din când în când, cartea mă umplea până la dorere. Mi-era dor de ceva ce nu puteam atinge și dorul durea, se făcea dorere. Atunci puneam cartea jos.

Volumul Raftul cu ultimele suflări te contaminează frumos. Poate de-asta am început să scriu dorut, aproape la fel ca Aglaja. Voi mai reciti, voi mai reciti, voi mai reciti. Nu mă rog, doar spun. 🙂

Mama e frumoasă ca Bambi, căprioara. Nu pot s-o iubesc, doar s-o privesc. Dacă o iubesc pe mătușa mai mult decît pe mama, ochii frumoși ai mamei mă vor stinge…

10881996

foto: Libris

editura: Polirom

an: 2019 (ediția a doua)

pagini: 127

cotare Goodreads: 5/5 (+++)

 

Despre timp, destin și libertatea alegerii, Ivo Ivanovici 

Am primit acest volum de la cineva drag, dar nu de-asta l-am citit. Păi, dacă ar fi să ne luăm după titlu, de ce am ocoli cartea? Dacă am ști și că este un volum apărut sub umbrela asociației culturale Noua Acropolă, ne-am uita interesa(n)t. Tot ce pot spune eu e că am considerat acest volum de eseistică drept un ghid de bunăcuviință, Ancien Régime. Nu vreau să mă număr printre pesimiștii cronici, cei ce consideră că lumea a intrat pe o pantă descendentă și că de-aici încolo, acu’ bate gongul. Mereu va exista o șansă. Poate de asta încă mai citesc. Atâta timp cât există cărți care-ți prezintă modele firești și utile de a fi, atâta timp cât ne apropiem de lectură și respectăm, totul e reversibil. Eu cred.

Și mai cred că acest volum scurt a reușit să unească în paginile sale toate perioadele și/sau elementele care ne-au definit, ca civilizație. Să nu uităm.

În natură nu există două lucruri identice, ci doar o mare diversitate; orice lucru sau orice ființă este identică doar cu sine însăși. Este valabil și pentru ființele umane – fiecare om e unic. Însă, ca ființe înzestrate cu inteligență, pentru a fi autentici și a păși pe drumul cuceririi sincerității, avem nevoie să ne conștientizăm propria unicitate, să ne-o asumăm, cu propriul liber-arbitru.

file_0_58_1491326021

foto: Noua Acropolă

editura: Noua Acropolă

an: 2017

pagini: 99

cotare: 4/5 (poate din cauza idealismului atins din când în când, pe alocuri)

 

Partea urâtă și minunată a lucrurilor, Bryn Greenwood

Un alt roman, un alt fel de roman, mult mai actual, atât din punct de vedere a scriiturii, cât și ca subiect. Autoarea Bryn Greenwood prezintă în acest volum o poveste foarte curajoasă, scrisă cu mult tact și măsură. Poate un soi de Lolita nițel mai realist, ori un cuplu Wild at heart atipic (?) care, înainte de toate, e Viu și știe să rămână așa, autentic. Despre iubirea care salvează. O poveste care m-a captivat treptat, fără a fi dragoste la prima vedere. De asemenea, un roman care m-a cucerit bucățică cu bucățică… până la lacrimi, uneori. Adânc, surprinzător. Wavy și Kellen, frumoasa și bestia? Ha, ha, nu, nu. Mult mai frumos. Doi fluturi negri.

Celor curajoși, le recomand acest volum dulce-amar-dulce cu droguri, familii disfuncționale, Curaj, Iubire, nonconformism, Viață.

Motocicleta era frumoasă, stelele se întindeau pe aripi și încercuiau dopul rezervorului pe un câmp de albastru profund strălucitor, ca în august atunci când luna era întunecată. (…) Privind-o, mă durea inima atât de rău că abia puteam respira. Nu pentru că era frumoasă motocicleta, ci sperând că era pentru mine și știind că ar fi putut să nu fie. Nimic nu îmi aparținea, dar regula asta nu mă făcea să nu mi-l doresc pe Kellen doar pentru mine. Am pus mâna pe rezervor și am încercat să zâmbesc, dar în gura mea erau prinse prea multe lucruri arzătoare.

Coperta-Partea-urata-si-minunata-a-lucrurilor-510x786

foto: Herg Benet

editura: Herg Benet

an: 2018

pagini: 444

cotare Goodreads: 4.5 (5)/5

 

Refugiul de la Stillhouse Lake, Rachel Caine 

O altă traducere de la editura Herg Benet, un volum la antipozi cu toate lecturile alese-n vacanță. Bine, calitatea cărților de la Herg Benet este diversitatea (și subiectele curajoase… și nu numai). Nici acest roman, în traducerea Cristinei Nemerovschi, nu se dezice. Volumul prezintă un alt tip de familie disfuncțională, dar de data asta avem de-a face cu psihopatie, crime în serie, supraviețuire, trolli și lungul și aridul parcurs până la capătul bun al drumului.

Gina Royal pare o casnică banală cu o viață pe măsură. Are doi copii frumoși și deștepți, un băiat și o fată, o căsnicie fericită și un trai previzibil… până la acel accident de mașină, evenimentul care i-a dezvăluit realitatea în mărime completă. Un accident care dezvăluie viața secretă a unui criminal în serie lângă care a dormit noapte de noapte și în prezența căruia și-a crescut copiii. Tot haosul generat îi cuprinde pe toți din jurul ei, vecinii o consideră complice, comentatorii de serviciu o înjură în fel și chip iar trollii o vânează pentru „a face dreptate”. În acel moment, Gina Royal devine Gwen Proctor dezvăluindu-și, la rândul ei, o latură puternică de care nu avea habar, în lupta pentru propria viață, după acel accident, dar mai ales în apărarea copiilor săi de toți scelerații care-i caută.

Acțiunea alertă și tensiunea m-au făcut să devorez acest volum dar, deși finalul nu m-a convins, are un soi de logică, mai cu seamă dacă vorbim de primul volum al unei serii. Aș fi preferat să nu fie o serie.

Recomand romanul pentru ușurința citirii, a ritmului alert și a actualității subiectului abordat.

Eu trăiesc în lumea reală, în care știu atât de bine că singurul lucru care poate sta între mine și o gașcă de oameni violenți, întărâtați și organizați este arma pe care aș purta-o cu mine. Dar nu vreau să mă dau mare cu ea. Nu vreau s-o folosesc. Dar, dacă va fi cazul, o să fiu pregătită și nu voi sta pe gânduri.

Îmi doresc cu toată ființa să rămânem în viață.

Coperta-Refugiul-de-la-Stillhouse-Lake-510x785

foto: Herg Benet

editura: Herg Benet

an:2018

pagini: 332

cotare Goodreads: 4/5 

 

Acestea au fost cărțile citite de mine în vacanța de vară, sper să vă fi atras atenția măcar cu un titlu din cele parcurse de mine. Sînt cărți pentru toate gusturile- literatură contemporană, literatură modernă, filosofie, cărți de concediu, ușor de „fumat”, cărți mai consistente… Îmi place să citesc diversificat, dar mai ales îmi plac lecturile întru creștere. Sper că și vouă. Consumați cu încredere! 🙂

 

5 răspunsuri la “Comori citite-n vacanță”

  1. Roximoronica spune:

    Subscriu că volumele scrise de Aglaja Veteranyi merită toată atenția. Despre celelalte cărți nu mă pot pronunța, căci nu le-am citit. Dar cred că sunt foarte bune, dacă ți-au plăcut. O zi minunată, Mihai! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Mihai spune:

      Recent am citit și volumul „De ce fierbe copilul în mămăligă” și mi s-a părut la fel de frumos ca „Raftul cu ultimele suflări”. Adevărată vizionară, Aglaja. Mă bucur că ai avut ocazia să o citești, vorba ta, chiar merită toată atenția. 🙂
      Mult bine, Roxi!

      Apreciază

  2. […] ceva ce seamănă cu o tradiție pe blogul meu. De câțiva ani, în luna august, pe la final, las câteva note despre ce cărți am citit când am lipsit de pe blog. Când m-am liniștit, după tumultul unei […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: