Citind și recitind lucrările tinerilor și copiilor din cadrul rubricii duble Creații spre universalitate-Viziuni, nu am putut ascunde față de mine încercarea unor revelații. Sigur că operele fiecărui participant la concursul național „Zâmbet de copil în zbor de fluturi”, ediția a treia, 2019, sînt speciale în întregul lor și că orice operă lirică sau de artă implică un soi de revelație venită pe filiere lungi, însă, în asentimentul subiectivismului inerent oricărei ființe umane, unele ne par „mai ceva” decât altele. Ne vorbesc pe vocea noastră, ne spun ce e de auzit prin scris lăuntric. Ne întregesc.
Așa am pățit cu câteva opere din cele cuprinse în AC 6, oprindu-mă aici doar asupra a trei dintre ele, fără a face din asta un top, orice soi de clasificare fiind respinsă din start. Prima stație, lucrarea unei tinere de doar 16 ani, un fragment de roman intitulat „Ultim prezent”. Fericita câștigătoare a unui premiu special, Benția Anda Maria, de la Palatul Copiilor din Pitești,la o vârstă la care Instagram-ul reprezintă autoritatea sine qua non, ne vorbește cu delicatețe, aproape inefabil, despre iubire, despre cum „oamenii obișnuiesc să pună prea multă suferință în despărțiri, pentru a da mai mult sens momentelor de dinainte”. Iubire și rădăcini într-o îngemănare fără de apoi, „rădăcinile sângerânde de humă ale trecutului mi-au trecut prin viscere și mi-au lăsat pe vene urmele unui război ce nu-mi amintesc a-l fi aflat”.
O altă lucrare cu care am vorbit frumos este cea a tinerei Cobzaru Alicia Romina, 18 ani, de la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”, din comuna Săbăoani, jud. Neamț, care ne povestește despre „Magia copilăriei” din lumea personajului Elizei, de 6 ani. O lume în care „Nu exista războiul dat cu sine. Nu existau întrebări ca, Ce fac de-acum încolo? Ce rost are să respir, dacă nu știu la ce sunt bun?, ascunse între celelalte frământări interioare, precum se întâmpla să fie în cazul fratelui de optsprezece ani, al Elizei. Ea știa că dorea să fie medic, ,,ca doctorița Plușica”.
Să nu uităm nici de tânărul Turcu Ionuț-Tudor, de la Liceul Teoretic „Pavel Dan”, Câmpia-Turzii, 17 ani, pe care l-am remarcat prin intermediul poemului „Extaz și tristețe”, unde realizează câteva asocieri de cuvinte-imagine absolut remarcabile, de esență blagiană. „Mă strigi cu glas de muguri/Atunci când suntem singuri (…) Şi lași, ca altă dată,/Veșmântul tău de frunze/Pământului, cu scuze/ Ce mi-le-aduci mereu./ Pari trist, copacul meu”.
Dincolo de aspectul rațional, implicat în angrenajul jurizării la care am fost supuși toți jurații, există o latură ce ține de o parte irațională, dar extrem de frumoasă – revelația. Acel parfum sub care ne adăpostim și căruia îi mulțumim că există în fiecare lucrare de anvergură valoroasă, fie că e una din cadrul concursului, fie că apare în altă conjunctură.Pe același traiect al revelației, vă invit să poposiți și la rubrica „Debut în lumea AC”, unde veți găsi informații și câteva opere importante ale unui tânăr scriitor aflat în lumina zorilor ascensiunii sale ca om de litere, Andrei Oros.
Nu uitați de celelalte rubrici–fanion ale revistei – „Oameni care au făurit istoria”, un material interesant despre dadaistul nostru drag, Tristan Tzara, reîntâlniri necesare la „In memoriam”, în acest număr despre Ioan Slavici, ultima parte a seriei „Istoria cărții și a bibliotecilor”, un frumos tablou de firesc și atitudini calde la „Bozon”, regăsirea cu gândirea dintâi la „Orizonturi temporale”, alte episoade interesante din foiletonul „De departe, viața merge înainte…” și din paginile dedicate benzii desenate, în viziunea artistului Horațiu P. Peter, multe, multe altele. Încă un număr important și consistent. Revelații, reverențe…
Mihai Cotea, Manager de proiect Revista AC
revista AC nr.6 poate fi consultată integral AICI
Colțul Cultural 