Ozana, viața-i un covrig (ultima parte)

Mihai Cotea.

PRIMA PARTE E AICI
Neavând „origini sănătoase”, drumul Ozanei a fost sinuos, presărat cu hăituiri. Încă de tânără. Părinții voiseră să facă din ea un inginer de seamă, dar Ozana visa diferit. Începuse, pe cont propriu, studiile de filosofie, dar la scurt timp fusese doborâtă de filosofia neiubirii. O poveste de dragoste cu finalizare-n surghiun. În mintea ei, poate că Ozana încă filosofa. Își amintea, în tăcere, cum amuți când află că Mircea, prima ei iubire, o turnă la Securitate pentru o amărâtă de bursă. Cum începuse exilul lor în ziua aia când, ca niciodată, insistase pe lângă maică-sa să servească supa de cocoș în farfuriile „de sărbătoare” din serviciul chinezesc. Până să-și termine farfuria de supă, se și treziseră cu hienele albastre la ușă. N-aveau răbdare, nu știau că ei mănâncă încet, hienele sfâșiau hulpav. Nu stăteau să savureze, să mestece fiecare îmbucătură. Cât timp Ozana și părinții ei…

Vezi articolul original 1.920 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: