Cornițe, atomi de carbon și atitudine

autor: (c) Anica Andrei-Fraschini

articol publicat prima dată în revista AC nr.6/2019

 

Continuăm, aplecați deasupra telefonului, oricând, oriunde, neștiutori și neinteresați de a afla ce am putea deveni într-un interval de timp oarecare… Da, oamenii de știință lansează ideea că poziția capului omului contemporan poate fi cauzatoare de apariția unor cornițe. Desigur, în ere… Dar ce-ar mai conta, la cât s-a schimbat anatomia lui „homo erectus”, în sute de mii, până la vreo două milioane de ani? Tehnologiile ne înglobează, își fac loc în viața noastră, până la niciun refuz… Noi le integrăm ca și cum nu am putea trăi altfel. Uităm, neglijăm, ignorăm că am putea trăi altfel.

Iată, lumea e a voastră, luați-o, stăpâniți-o, faceți ce vreți cu ea!

Am vrut greșit?

Dar ce ar însemna „greșit”, din moment ce nu avem termen de comparație? Nicăieri nu se desfășoară, în alt fel, o civilizație umană… Deocamdată, așa se pare. Nu știm cum ar fi arătat lumea dacă ar fi parcurs altă istorie. Putem doar imagina. O lume fără conflicte cu efect distructiv? Raiul nu putea fi pe Pamânt. Omul a pornit la aflat, la cucerit, la dominat și exploatat. Pentru hrană și putere. Omul e făcut cu instinct puternic de reproducere, de supraviețuire și cu orgolii. Fie că a fost izgonit din Rai, fie că a evoluat din pitecantrop. El simte nevoia organică, să arate altuia că e mai bun, mai în stare. Dacă găsește un semen mai puțin dotat, el triumfă. Iar comunitățile se lasă cârmuite, ca oi ale…Domnului…

        Din momentul în care am aflat despre cele două teorii, cea creaționistă, religioasă, și cea a evoluției speciilor, științifică, a lui Charles Darwin, m-am întrebat cum de pot co-exista două variante atât de posibile și valabile, amândouă. Asta, pentru că eu cred în minuni. Altfel, aș fi dat-o la spate pe cea religioasă. De ce și cum de am fi putut fi creați, noi, oamenii, din lut, suflându-ni-se suflet în nări, și, totodată, să fi putut apărea în urma transformărilor formelor de viață de pe Pământ, pornind de la carbonul originar? De ce plutim în necunoașterea adevărului unic, absolut? De ce să rămână la latitudinea fiecăruia, înregimentat religios, științific, politic… sau nu, ori în propria carcasă craniană, să aleagă o variantă sau alta? Înghițim la dualism, în toate. Până la câtă cunoaștere va trebui să ajungă omul pentru a declara: „ȘTIU fără echivoc”? Hei, dar a declarat asta, de multe ori ! În câteva etape bune ale civilizației umane, s-a tot produs lansarea de teorii îmbrățișate sau contestate, pe toate cele „n” teme. Ființa umană scormonește în continuare. Poate că tocmai neclaritatea și misterul dau farmecul vieții. Avem subiecte fierbinți, de cercetat. De dărâmat vechiul, de instaurat noul. Vremelnic, mereu…

tumblr_nt3d2p03uA1sk87juo1_400

sursa: Tumblr

         Până una-alta, în trecerea prin lume, dragi mi-s diminețile, cu pornirea lor, avântată, către zile nou-nouțe, cadouri. Ofrande. Știu frunzele, spicul de grâu, apa, cintezele, pisoii, le-am învățat și le cinstesc, cred în bine și frumos. De unde vine gândul? Dar iubirea? Lumina călăuzitoare? De Sus, din Universul-Tată care ne conține ca pe niște grăunciori de nisip, purtați de val. Ne aruncăm, Trup și Suflet, în conținutul Timpului-Rege. Suntem, vom fi, în lumile de Aici și de Dincolo. Încorporând atomii de carbon… Apoi, separându-ne…

          Între teoriile ample, lucrate minuțios, captivante, se desfășoară viața. Nenumărate destine, fiecare cu particularități despre care niciun semen, niciun teoretician nu a știut, nu va afla. Cărțile nu ar termina vreodată de povestit. Dar, presupunând optimist că, de acum în câteva secole, ar scrie văzutul și nevăzutul, încă ar rămâne pe dinafară infinite istorii de viață. De când există omul, așa, petrecut prin transformări și dezvoltări ale corpului său fizic, mental, cel al inteligenței superioare și cel spiritual, versiunile de ființe umane și vieți au devenit infinite. Dar atitudinea în fața vieții? „Atitudinea, ultima libertate. Responsabilitatea față de viață, indiferent de împrejurări. Înfruntarea suferinței. Ridicarea deasupra sorții potrivnice.” (Viktor E. Frankl, „Omul în căutarea sensului vieții”)

butterfly-1127666_1920

sursa: Pixabay

3 răspunsuri la “Cornițe, atomi de carbon și atitudine”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: