Daimonion și cunoaștere luciferică

articol publicat inițial în revista AC nr.7/2019

La începutul seriei articolelor dedicate filosofiei blagiene, în numărul 5 al revistei, menționam, în cadrul analizei motivului popular românesc de la baza baladei „Meșterul Manole”, de conceptul „sofia” și de perspectiva sofianică prin care Lucian Blaga decripta această baladă. În acest material, vom stărui mai mult asupra acestei perspective sub aspectul transcendentului „care coboară în sufletul omului așa cum coboară razele soarelui prin ferestrele mici ce înconjoară cupola mare a bisericii din Constantinopol”[1].

 

Daimonion între Goethe și Tillich

Deși tentant, Daimonionul din cadrul filosofiei socratice nu prezintă interes vădit în analiza pe care o face Lucian Blaga în volumul său de eseuri, „Daimonion”, apărut la 1926. Acesta preferă să-și îndrepte atenția spre credința lui Goethe, mai puțin fructificată și, în acest sens, slab cunoscută publicului. Blaga găsește la Goethe un daimonion la fel de misterios, precum cel socratic, „tot atât de capricios, dar mai pozitiv și mai întreprinzător”[2]. Dacă la Socrate, „demonicul” era asociat cu glasul lăuntric, dincolo de conștiință, care oprește individul de la anumite fapte, uneori, Goethe privea această ipostază din perspectivă mitică, mai degrabă. În numărul anterior al revistei noastre, menționam de acele concepte-imagine, prin intermediul cărora primitivii deosebeau realitatea de un ce de natură magică, iată că, de data aceasta, prin prisma viziunii lui Goethe, Blaga aduce în discuție ideea imaginilor-sinteză. Prezente atât în mituri, cât și în gândirea științifică, acestea au dus, conform unor teoreticieni precum Nietzsche sau Mach, la noțiunea de mituri ale științei (precum sînt construcțiile teoretice ale „atomilor”, a eterului, vibrațiilor ș.a.m.d.). „Pusă în serviciul abstracțiunii, imaginea devine ea însăși schematică (…) în mit, imaginea-sinteză e suverană, ea se concretizează în așa măsură că dobândește oarecum o viață separată”[3], spre deosebire de știință unde „imaginea-sinteză e mai mult un sprijin psihologic al gândirii, ilustrarea concretă a unei articulații matematice și a unei structuri funcționale”[4]. Această gândire mitică se dezvăluie în toată spontaneitatea sa în genii filosofice, științifice sau poetice, iar asta ne aduce înapoi la Goethe și la activitățile sale dedicate teoriei culorilor. Aplecându-se asupra culorilor, Goethe le denumea „fapte ale luminii,  fapte și suferințe”[5], privind lumina ca o putere veșnică în luptă cu întunericul. Două elemente ireductibile ce amintesc de părțile constitutive ale cosmogoniilor mitice ale antichității. Printre creațiile mitice ale lui Goethe apare și gândul demonicului. „Demonicul ar fi o putere nu lipsită de-o oarecare transcendență, care izbucnește în anume oameni”[6]. O putere pozitivă, spre deosebire de demonicul socratic. Mai mult decât atât, o putere magică, de creație și faptă.

f37b56d3792ac551af68186bb5f37ccc

sursa: (c) Larry Vienneau; Pinterest

„Om de geniu este acela care nu numai are geniu, ci este și posedat de geniul său. Printre adolescenți descoperi adesea inși cari par a avea geniu. Totuși, ei nu devin genii fiindcă niciodată ei nu ajung în condiția de a fi posedați” [7]

Dacă demonicul lui Goethe a putut fi „cu oarecare licență de interpretare, asimilat cu panteismul”[8], la filosoful existențialist Paul Tillich, demonicul se opune „definitiv lui Dumnezeu, care e antidemonic”[9]. Tillich desparte și delimitează, concepția sa metafizică este profund dualistă, istoria reprezentând cel mai bine lupta între cele două principii, conform acestuia. Unde se întâlnesc teoriile celor doi? La punctul de izvorâre al demonicului: inconștientul. Tillich înzestrează acest inconștient cu atribute actuale, amintind de voința de putere (Nietzsche-Adler) și de libido sexual (Freud), din inconștientul demonic descris de Tillich dispărând totalmente partea magică, ce joacă un rol crucial în demonicul lui Goethe. „Nu orice manifestare a voinței de putere și a puterilor lui Eros e demonică”[10], susține Blaga cu privire la viziunea lui Tillich. Acesta devine demonic abia atunci când se manifestă cu o putere copleșitoare, subjugând conștiința.

 

 Cunoașterea luciferică

 

Ideea daimonionului, dezbătută anterior, poate constitui, cu ușurință, un obiect al cunoașterii luciferice.

Despre cunoașterea luciferică, Lucian Blaga a scris, pentru prima dată, în cadrul Trilogiei Cunoașterii, un volum omonim, apărut în anul 1933. Blaga deosebea între cunoaștere paradisiacă și cunoaștere luciferică două viziuni diferite, în ansamblu, totuși complementare. Tipul I și tipul II de cunoaștere, în funcție de raportarea la obiect, după cum urmează.

  • cunoașterea paradisiacă este caracterizată printr-o atașare plină de încredere de obiect, „înțelegătoare”, revelându-l „așa cum se prezintă pe planul intuiției, al abstracțiunii sau al imaginației”[11]. În cadrul acestei cunoașteri, obiectul stăpânește per se cunoașterea de acest tip.
  • cunoașterea luciferică, în schimb, se detașează de obiectul analizei sale, fără a-l părăsi. Aceasta consideră obiectul „despicat în două, într-o parte care se arată și într-o parte care se ascunde”[12] . Obiectul acestui tip de cunoaștere e întotdeauna un mister. Dacă primul tip de cunoaștere îi este sieși suficient, cunoașterea luciferică „invadează cu perspectivele ei câmpul cunoașterii paradisiace (…) provoacă o criză în obiect, în sensul unei despicări care răpește echilibrul lăuntric”[13].

Așadar, poate nu ne-am hazarda considerând, pe baza celor de mai sus, problematicul drept o punte spre cunoașterea de tip II, luciferică. Dacă cunoașterea de tip I vede perspectiva problematicului într-un sens incomplet, cea de-a doua crează, prin aceasta, criza obiectului.

8ed6385d8c37545a15f68dfcfa847a7d

sursa: Pinterest via Heritage Images / Getty Images

Despre cunoașterea luciferică, Geo Săvulescu scrie, în opera citată de noi, că are nevoie de o idee sau un domeniu de cunoscut, „un anumit domeniu, un anumit mister care se încadrează într-un anumit univers de discurs (Ce este lumina? Ce este gravitația? Ce este viața? Ce sunt găurile negre? Ce sunt și ce reprezintă piramidele sau capetele de piatră din insula Paștelui?)”[14]. E necesar ca ideea teoretică de pornire să se situeze cât mai departe de ceea ce se cunoaște despre misterul deschis prin aceasta. „Ideea o folosim ca pe o scândură de salt în mister și ea trebuie să ne ajute să rupem ceva din mister, să aducem o nouă cunoștință”[15]. Obiectul cunoașterii luciferice, după cum susține și filosoful Lucian Blaga, este misterul. Plonjarea în apele acestuia și depășirea limitărilor orizonturilor cunoașterii, atât de des invocate și uzitate de la Kant încoace, care, astfel, s-a rezumat la a determina o simplă teorie a faptului. Cunoașterea luciferică intră în adâncuri, pe verticală, în explorarea posibilităților, a unor potențialuri încă nedezvăluite și, poate, de neacceptat. Prin aceasta, cunoașterea luciferică „nu mai socotește obiectul dat al cunoașterii drept obiect, ci numai un simptom al obiectului”[16]. Abia acum se declanșează criza de care menționam anterior și are loc scindarea obiectului într-o parte care se arată și una care se ascunde.

Spuneam puțin mai sus că prin intermediul cunoașterii luciferice, are loc o schimbare de perspectivă, atenția și analiza acesteia orientându-se și spre anumite potențialuri nedezvăluite, deci latente. Lucian Blaga folosește termenul de mister latent și consideră că prin comutarea radierii cunoașterii dinspre cea paradisiacă, spre starea de <<criză>>, specifică celei luciferice, obiectele cunoașterii capătă o „înfățișare de mister latent, fără a-și pierde constituția”[17]. În acest sens printr-o schimbare a perspectivei, obiectele supuse cunoașterii paradisiace, observate în lumina cunoașterii luciferice, sînt considerate „tot atâtea mistere latente”[18].

În rezumat și în încheiere, pentru că spațiul nu ne permite o analiză exhaustivă, să reținem că obiectul cunoașterii paradisiace, în raport cu cunoașterea, comportă anumite dimensiuni pe care obiectul cunoașterii luciferice nu le are. Mai exact, prin prisma cunoașterii de tip I, un obiect „poate să fie aci prezent (cunoscut), cum poate să fie lipsă (necunoscut)”[19]. În schimb, obiectul cunoașterii luciferice va fi situat întotdeauna la întretăierea a două dimensiuni: a cunoscutului și a necunoscutului. Tot așa cum, reunind cele două teme dezbătute în acest articol, în privința ideii daimonionului, Goethe a depășit aria epistemologică a termenului din viziunea socratică, mergând cu acesta spre deschiderea altor zări de cunoaștere, zări care, ani mai târziu, se opun unei alte viziuni, a lui Tillich, ce aduce noi perspective orizonturilor cunoașterii, călcând pe alte alei de dezvăluit, declanșând, în final, noi crize în propriul său obiect supus analizei.

 

bibliografie:

 

  1. L. BLAGA, Cunoașterea luciferică, editura Humanitas, București, 1993
  2. L. BLAGA, Zări și etape, editura Minerva, București, 1990
  3. G. SĂVULESCU, Expunere critică a cunoașterii luciferice în revista NOEMA, vol. VII, 2008
  4. L. BLAGA, Elanul insulei, editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977

 

note bibliografice:

[1] G. SĂVULESCU, Expunere critică a cunoașterii luciferice în revista NOEMA, vol. VII, 2008, p.163

[2] L. BLAGA, Zări și etape, editura Minerva, București, 1990, p.173

[3] L. BLAGA, op cit, p.174

[4] idem

[5] idem, p.122

[6] idem, p.176

[7] L. BLAGA, Elanul insulei, editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p.184

[8] idem. p.222

[9] ibidem

[10] ibidem

[11] L. BLAGA, Cunoașterea luciferică, editura Humanitas, București, 1993, p.19

[12] L. BLAGA, op.cit, p.20

[13] idem, pp.20-21

[14] G. SĂVULESCU, op.cit, p.175

[15] idem

[16] L. BLAGA, op.cit, p.27

[17] L. BLAGA, op.cit, pp.28-29

[18] idem

[19] L. BLAGA, op.cit, p. 31

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: